salariu

Lucian Davidescu

Cât mai cresc salariile?

Aderarea la UE a dublat salariile din România în zece ani, dar dificultatea companiilor în a-și găsi angajați a crescut.


Salariul mediu net are șanse mari să sară de pragul de 500 de euro în 2017, după ce în cei 10 ani de la intrarea României în UE a crescut de la simplu la dublu.

În continuare, românii au printre cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, lucru văzut rău de companiile care au lucruri de vândut, dar bine de către cele care își caută forță de muncă. Însă ultimele au constatat deja că lucrurile sunt destul de complicate, după ce ani la rând au eșuat în a găsi destul personal calificat la prețurile de piață.

Cuvintele-cheie sunt „destul“ și „calificat“. Piața forței de muncă este acum într-o situație debalansată, după ce libera-circulație a persoanelor, venită odată cu aderarea la UE, a împins „prețul de echilibru“ chiar mai mult decât creșterea efectivă a salariilor.

Ce înseamnă asta? În condițiile în care chiar și partea cea mai puțin calificată a forței de muncă își poate găsi de lucru în Vest cu 800-1.000 de euro, cei 200-300 de euro oferiți ca salariu de pornire în România nu mai sunt de ajuns. Există, desigur, un cost de oportunitate pe care și-l asumă, adică o ofertă mai mică pe care ar accepta-o pentru a fi mai aproape de casă. Însă cele 70-80% în minus (sau chiar și doar 50% cât este diferența până la salariul mediu) sunt inacceptabile pentru prea mulți.

Există și o categorie care acceptă diferența, care lucrează acum efectiv pentru salarii de 1.000-1.500 de lei net în industrie sau comerț, ceea ce întreține iluzia că „aceasta este piața“. Dar, deși acest nivel încă este valabil pentru afacerile existente, el nu mai este valabil pentru cele care vor să se extindă și să angajeze acum. Vor putea găsi cel mult personal suficient, dar necalificat sau insuficient, dar calificat.

Acest lucru este demonstrat de unii dintre angajatorii care s-au extins cu succes în ultimii ani – de exemplu retailerii Kaufland sau Lidl au înțeles să ofere salarii cu mult peste piață pentru a putea susține ritmul intens de creștere.

Contrar logicii contabilicești, asta nu le-a afectat – cel puțin nu în mod decisiv – competitivitatea: dimpotrivă, au reușit să câștige războiul prețurilor cu primul val de mari lanțuri de retail. „Avantajul“ salariilor mici, deja pierdut demult printre alte costuri, se dovedește acum o piatră de moară pentru ele – o adevărată capcană.

Din punct de vedere strategic și managerial, situația este greu de depășit. Este greu de digerat pentru investitori o creștere cu două cifre a salariilor, cât timp forța de muncă existentă se mulțumește cu ce primește acum. Este greu de explicat și pentru cei care ar vrea să intre pe piață de ce să ofere mai mult decât nivelul care funcționează deja. Deocamdată, toată lumea pare să fie resemnată cu acest blocaj.

Lucrurile se vor schimba, probabil, abia când vor apărea primele disfuncționalități logistice majore date de lipsa de personal. Când, de exemplu, o grevă sau o plecare în masă va duce în pragul falimentului vreunul dintre numele mari din comerț sau industrie.

Acesta este doar un scenariu posibil, variantele exacte de rezolvare sunt probabil de ordinul zecilor.

Un lucru pare însă limpede: dublarea de salarii din ultimii 10 ani este complet justificată din punctul de vedere al cererii și ofertei și, în bună măsură, sustenabilă prin productivitate. Și nu există vreun motiv pentru ca ea să nu continue în același ritm pentru încă pe atât, lucru de care ar trebui să țină seama orice strategie comercială pe termen lung.

Publicat inițial în Forbes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *