Riscograma

Care este ponderea videochat-ului în economie

Legea „muncii de acasă” ratează fix ce era mai important

Nu-i rău că s-a trezit statul să introducă în lege contractele de „teleworking” – e un fenomen care se întâmplă de ani de zile și care nu peste prea multă vreme va deveni probabil regula în multe sectoare de activitate.

Presa s-a grăbit să interpreteze că „în sfârșit fetele de la videochat intră în legalitate”, ușor pe lângă subiect, iar ministrul muncii a ales să rămână tot pe lângă subiect dar de partea opusă: „videochatul rămâne tot in afara legii”.

Pentru fetele și băieții care poate or fi intrat în panică auzind aceste vorbe, stați liniștiți! Videochat-ul nu este tocmai „în afara legii”, în sensul că nu este interzis și pedepsit. Iar celor care își declară veniturile și plătesc impozite statul le ia bucuros banii.

La ce se referea Olguța Vasilescu?

În Codul Muncii există un articol – 15 – care spune așa: „Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.”

De ilicit nu poate fi cazul că nici o lege nu-l interzice, dar dacă se trezește statul să considere că videochat-ul este „imoral” (nici asta nu e clar pe ce criterii, că nu e definită pe nicăieri moralitatea), atunci un contract de muncă având obiectul ăsta este nul. Adică nu poate fi executat în justiție nici de angajat nici de angajator.

Concret, asta înseamnă că nu are rost să se încheie de muncă. Oricum asta aproape că nu se întâmpla, dar nu pentru că e interzis ci pentru că taxele cerute de statul român sunt mult prea mari. În cazurile tot mai rare în care există un intermediar local, se folosește cel mult contractul de prestări servicii. Iar pentru „artiștii” care merg pe cont propriu, nu mai există nici un contract. Banii vin direct pe card, în vreun cont internațional, iar beneficiarii plătesc impozite doar dacă chiar insistă.

Impozitați sau nu, banii sunt mulți. Estimările arată că în România ar fi 100.000 de modele care aduc în țară două miliarde de euro pe an. A doua cifră e de aproape două ori mai mare decât legendarele remitențe ale muncitorilor români din străinătate. Înseamnă mai mult de 1% din PIB și aduce indirect la buget niște sute bune de milioane doar din TVA. Cu tot cu pariurile sportive și pokerul online, a doua îndeletnicire „imorală” a multor muncitori-de-acasă, sumele depășesc probabil 2% din PIB, cât bugetul legendar al apărării.

Pentru un buget în panică permanentă, sumele ar trebui să fie cel puțin tentante. Doar că – iată – refuză să recunoască contractele individuale de muncă, adică tocmai cele care îi aduc cei mai mulți bani. Pe de altă parte, nici instrumente de constrângere nu are.

Legea poate fi un prim pas, dar problema este mult mai complicată.

Peste tot în lume, numărul celor care lucrează de acasă – „moral” sau nu – este de ordinul zecilor de procente, iar România va ajunge rapid din urmă. Însă fenomenul ăsta impune o schimbare radicală de doctrină fiscală.

Acum munca este taxată peste tot disproporționat cu alte forme de venit pentru că angajatul este „legat de glie”. Capitalul poate să se mute mai la Est, profiturile în țările calde, averile în offshore – doar angajatul nu se poate ascunde nici în gaură de șarpe. Situația asta se schimbă. Cineva care lucrează de acasă – fie că e programator, videochatist, designer sau jucător de poker online – poate alege unde să fie casa!

Dacă statul cu o mână cere bani iar cu cealaltă bate obrazul a rușine, nimic nu o oprește pe o artistă de videochat să se mute în Cipru și să plătească acolo taxe mai mici pentru servicii publice mai bune, să nu mai caute prin legi cum vine aia „imoral”, să economisească banii de solar… Și cam la fel stau lucrurile cu toată lumea.

Așa că următorul pas pentru orice stat în stare să vadă măcar cu câțiva ani în viitor este să devină competitiv, mai mult decât orice, la taxarea muncii.

Când taxarea muncii va fi dusă la nivelul ei suportabil, de 25%, s-ar putea ca statul să se trezească așa ca din senin cu sute de milioane de euro în plus la încasări, de șa sute de mii de noi contribuabili, voluntari, care vor demonstra că le pasă totuși de pensia și beneficiile lor, dacă statul nu insistă să-i lase chiar în fundul gol.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou