Riscograma

Cât este șomajul în România cu adevărat?

În statul New Jersey sunt 5 milioane de salariaţi. Populaţie totală: 8,5 milioane. În România sunt tot 5 milioane de salariaţi. Populaţie totală, 21,5 milioane.

New Jersey are un şomaj de 9,7%, aproape de media SUA de 9,8%. România raportează un şomaj de 6,9%. Unde e problema?

După cifra şomajului, România pare să stea foarte bine în Europa. Ceea ce nu spune această cifră este cât din populaţia activă (10 milioane) chiar lucrează. Pe ultimele date Eurostat, în 2008 doar 59% dintre românii între 15 şi 64 de ani munceau (ajustată cu creşterea din primele 9 luni a şomajului, rata de ocupare a scăzut la 58%). Suntem astfel la egalitate cu Italia sau Polonia, iar în UE rata este mai mică doar în Ungaria şi Malta. Cifra a scăzut de la 65%, cât era în 1997. În schimb, o parte din populaţia neocupată se regăseşte între muncitorii români din străinătate.
Chiar şi aşa. Nu vi se pare că sunt mult prea multe maşini care rămân în parcare, acasă, în zilele de lucru?

Există, de fapt, mai multe tipuri de şomeri. Şomeri cu indemnizaţie, şomeri fără indemnizaţie, şomeri cu pensie, şomeri cu salarii. Aşa că adevăratul şomaj…

…nu e 8,36% cât anunţă statul.
…nu e 10%, cât ar trebui să anunţe dacă ar scădea din bazinul forţei de muncă pe românii plecaţi la muncă în străinătate.
…nu e 20%, cât ar rezulta dacă numărul şomerilor ar fi raportat la numărul celor care muncesc.
…nu e 30%, cât ar putea ajunge dacă ar fi luaţi în calcul toţi românii care într-un fel sau altul stau degeaba.

Adevăratul şomaj e mult mai mare.

Îi include pe pensionarii retraşi devreme pe bază de certificat medical – câteva sute de mii – pentru că nu mai aveau de lucru.

Îi include pe bugetarii angajaţi degeaba – câteva sute de mii – de regimurile politice care au încercat astfel să câştige influenţă şi imagine.

Îi include până şi pe o parte dintre corporatiştii de birou – alte sute de mii – care n-au ştiut niciodată cu ce se ocupă exact şi nici n-au avut manageri de la care să afle.

Îi include pe muncitorii angajaţi în România doar pentru că salariile lor sunt mai mici decât rata la leasing pentru roboţii industriali. Şi ei sunt sute de mii.

Îi include pe ţăranii care au primit înapoi cel mult cinci hectare – 10 metri pe cinci mii – ca nu cumva să se ajungă chiaburi sau altă rasă de exploatatori. Alte sute de mii.

Îi include chiar şi pe patronii care ştiu să facă afaceri cu un singur client – statul, cu un singur intermediar – pila, şi un singur criteriu de licitaţie – şpaga. Mai bine stăteau acasă! Ei şi apropiaţii lor sunt câteva zeci de mii, dar mai păguboşi.

Rămân doar o mână de oameni care muncesc în România, ca să-şi susţină nu doar copiii, bătrânii şi pe cei au nevoie de sprijin temporar. Mai susţin câteva milioane de victime ale unor lideri fără viziune mai lungă de-o şchioapă. Şi mai susţin câteva sute de mii de leneşi, hoţi sau proşti.

De aici, în primul rând de aici, vine diferenţa de bunăstare dintre România şi lumea civilizată. Nici acolo lucrurile nu sunt perfecte, şi la ei sunt taxe mari, însă ponderea celor care muncesc productiv şi plătesc este incomparabil mai mare. Iar şomajul chiar este cam cât scrie în statistici.

La noi, adevăratul şomaj depăşeşte nonşalant 50%.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou