avioane-basescu-patriciu-tiriac-boeing-bombardier-cessna

Lucian Davidescu

Un avion pentru Preşedinte. De la Patriciu sau de la Țiriac?

Pentru calculul economic, statul a fost şi va fi tot timpul obligat să tragă cu ochiul la preţurile de pe piaţa liberă. Un exemplu:

La 36 de ani, Boeingul 707 prezidenţial deţinut de Romavia a ajuns la capătul carierei. Chiar dacă, după numărul orelor de zbor – 14.000, adică 400 pe an – pare relativ tânăr.

România nu e nici putere economică, nici militară, pentru a justifica un “Air Force Unu” ca simbol. Rămâne un singur criteriu raţional pe care se poate lua decizia despre cum să fie înlocuit: calculul economic.

Ca reper de preţ, piaţa liberă spune aşa: cel mai scump avion care poate fi închiriat în România este Boeingul 737 VIP al lui Ion Țiriac. 10.000 de euro pe oră, pentru orice destinaţie din Europa. Deci, necesarul mediu de 400 de ore pe an ar costa România 4 milioane de euro pe an.

Comparativ, costul unui avion nou, 60 de milioane de euro, se împarte aşa: 2 milioane pe an costuri de achiziţie, alte 2 milioane costuri de finanţare şi încă cel puţin un milion de euro pentr echipaj, mentenanţă şi asigurări. Doar costurile fixe. Combustibilul pentru cele 400 de ore de zbor înseamnă cel puţin un milion de euro pe an. Apoi se adaugă taxele de aeroport, care pot trece şi ele de 100 de mii de euro. Total, o notă de plată cu 50% mai mare. Pentru a deveni rentabil, fie ar trebui ca preşedintele să zboare de două ori mai mult, fie ca avionul să-şi găsească şi alţi clienţi, pentru încă 400 de ore.

S-a vehiculat şi varianta second-hand – un Boeing 757 (similar ca mărime cu 737) ale cărui costuri totale ajung la 18 milioane de euro. Ce înseamnă asta. Costuri fixe: 600 de mii pentru achiziţie şi încă atât pentru finanţare. Restul rămân aproape la fel, cu excepţia asigurării, care este mai scumpă. Faţă de primul scenariu, economia este de 2,8 milioane de euro pe an. Cu 3,2 milioane costuri anuale, adică 8.000 de euro pe oră, avionul devine deja rentabil chiar şi faţă de scenariul închirierii.

Update: Costul financiar pentru un avion second-hand este chiar mai mare, pentru că durata de viaţă rămasă este mai mică. Deci credit pe 15 ani în loc de 30 dar dobânzi mai mici. Costurile devin astfel comparabile cu cele de închiriere.

Singura întrebare la care calculul economic nu poate răspunde: îi trebuie Preşedintelui un avion atât de mare?

Recorduri:

Cel mai mare şi mai scump avion VIP disponibil este Airbus 380 Flying Palace – jumătate de miliard de dolari. Până acum a fost comandat doar unul, de prinţul saudit Alwaleed bin Talal bin Abdulaziz Al-Saud, care face upgrade de la Boeing 747. Airbus 380 ar fi fost o variantă de înlocuire chiar şi pentru Air Force One, dar europenii au spus că „nu rentează” să deschidă în SUA o linie de asamblare pentru doar trei exemplare.

Zece ţări au câte cel puţin un Boeing 747 pentru uzul exclusiv al şefilor de stat: SUA, Japonia, China, India, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman, Brunei, Bahrain.

Avionul cu cea mai mare “prestanţă” l-a avut Mobutu Sese Seko, fost preşedinte în Zair: un supersonic Concorde, închiriat de la Air France.

Prim-ministrul şi regele Norvegiei – cea mai prosperă ţară din Europa – zboară pe curse de linie. Ocazional, ei închiriază avioane mici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *