Riscograma

Cât creşte euro? BNR a pierdut frâiele sau o face pe mortul?

Nu prea există scenariu intermediar. Fie BNR a pierdut controlul cursului valutar, fie ştie foarte bine ce face. Fie şi una şi alta.

 

1. “Varianta neîncrederii”. BNR a pierdut frâiele.

Este de neînţeles ce – şi mai ales cum – s-a întâmplat pe piaţa valutară după decizia Curţii Constituţionale.
Chiar dacă Banca Naţională ar fi decis să lase leul să se mai deprecieze, ultimul lucru de care avea nevoie este ca asta să se întâmple pe fond de panică.
Motivul este simplu. Decât să cumpere populaţia euro şi să-i tezaurizeze, mai bine cumperi tu – bancă centrală – euro şi îi tezaurizezi. Cu “speculatorii” te baţi uşor, fiindcă ei joacă cu bani de împrumut, sub presiunea dobânzilor. Dar de ce ai invita populaţia şi companiile să te concureze la cumpărarea de euro.
Iar când un director din BNR face scenarii cu euro la şase lei iar apoi moneda naţională se depreciază rapid fără ca BNR să-şi impună propriul ritm, asta creează panică.

2. “Varianta încrederii”. BNR o face pe mortul.

Dar dacă BNR joacă la cacealma, încercând să facă rost de bani? Este într-adevăr un scenariu care ar presupune o cantitate greu de imaginat de sânge rece, viziune şi coordonare.
Reţeta sună aşa: dai tonul unui atac asupra leului, doar ca să îl controlezi mai bine. Laşi piaţa să cumpere scump, doar în speranţa că va vinde mai târziu şi mai scump. Vinzi chiar tu, cu certitudinea că vei cumpăra mai târziu, mai ieftin.
Câştigi astfel la rezervă ceva investiţii străine “involuntare” şi nu numai. “Naţionalizezi”, perfect legitim, o parte din banii populaţiei care n-a avut încredere în moneda naţională şi i-a transformat în valută.

3. “Varianta combinată”. BNR a pierdut frâiele şi o face pe mortul.

Mare atenţie la ce faceţi cu banii! În cazul în care BNR s-a resemnat că leul trebuie să se aşeze pe un palier mai depreciat, chiar dacă a făcut ceva erori la încept nu se va da bătută aşa uşor.
Poate, cu costuri acceptabile şi beneficii mari să facă o gaură temporară de apreciere – până spre patru lei – înainte să lase lucrurile să se aşeze definitiv. Scopul ar fi să le tragă o smetie din fugă, peste umăr. S-a mai întâmplat asta, la faimosul atac de la sfârşitul lui 2008, când cursul s-a întors de la 4 lei la 3,6 lei în octombrie, pentru a sări iar la 4 lei până la sfârşitul anului.

Fundamental, Banca Naţională n-are nevoie de încă o presiune inflaţionistă şi are rezerve suficient de mari ca să păstreze cursul la un nivel apropiat de cel actual. De asemenea, creşterea TVA are ca efect teoretic pe termen lung aprecierea monedei naţionale. Pe de altă parte, un nivel uşor depreciat al cursului ar asigura statului o finanţare mai facilă. Însă în orice caz, un scenariu de 6 lei pentru un euro nu este nici mai departe nici mai aproape decât unul de trei lei pentru un euro.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou