Riscograma

Contribuie sau nu statul la buget şi bugetarii la stat?

Din păcate, contribuie. De ce din păcate?

Abordarea „de stânga” spune că bugetarii sunt principalii contribuabili la bugetul de stat.

Îşi plătesc taxele integral şi regulat. Ajung chiar să cuantifice cu cât contribuie, exact, la buget, iar cifra e surprinzător de mare – până spre jumătate. Abordarea „de dreapta” contraargumentează că nimic nu se naşte din nimic şi că taxele plătite de bugetari sunt de fapt bani mutaţi dintr-un buzunar în altul. Perfect adevărat! Dar şi complet irelevant.

Absolut toţi bani se mută, la nesfârşit, dintr-un buzunar în altul, pe diverse filiere, iar axa public-public-privat-privat este la fel de puţin importantă ca oricare alta din punctul de vedere al contabilităţii.

Însă diferenţa esenţială dintre public şi privat este în altă parte. Ea stă în disponibilitatea beneficiarului de-a plăti sau nu un serviciu. În cazul unui serviciu privat, consumatorul ia decizia dacă are nevoie de el şi cât e dispus să plătească.

În cazul unuia devenit public, deciziile au fost deja luate de alţii: are nevoie, iar preţul e fix sau crescător.

Pentru prăpastia care s-a căscat între sectorul public şi cel privat, de vină este tocmai diferenţa fundamentală în stabilirea preţului. Când clientul poate opta dacă şi cât să plătească, furnizorul e forţat să ofere un serviciu cât mai ieftin şi cât mai bun. Când nu, tendinţa naturală este exact pe dos. Până la urmă, totul ţine de alocarea eficientă a resurselor. Orice privilegiu ridică la cer pretenţiile şi adoarme simţurile.

Aşa se face că la întrebarea dacă statul plăteşte taxe sunt două răspunsuri simultan valabile. Contabil, da: ba chiar adaugă nişte procente la PIB. Ca oportunitate, nu: procentele la PIB consumă resurse prea multe iar taxele plătite se dovedesc prea scumpe. Nu mari, scumpe!

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou