absorbtie-fonduri-ue

Lucian Davidescu

Singura şansă a României este un guvern apolitic (II)

Susţinere politică şi autoritate am tot avut în ultimii 20 de ani, degeaba. E nevoie de competenţă şi de rezultate.

Argumentam într-un cometariu recent de ce un guvern competent este – practic – imposibil când miniştrii trebuie să bifeze o agenda de partid şi de ce majoritatea argumentelor anti-tehnocraţi sunt, de fapt, pretexte şi mituri spuse pe nerăsuflate de cei care nu vor să lase puterea din mână.

Merită mai multă atenţie concluzia fundamentală a acestor mituri: “Un guvern de tehnocraţi nu va fi lăsat să facă nimic”. Concluzia pare corectă, dar e de două ori înşelătoare. Ea presupune că guvernul politic reuşeşte să facă ceva sau că măcar îşi propune. Fals, fals.

În România, guvernarea de prim rang lipseşte aproape cu totul, şi asta nu de ieri de azi ci de ani buni. Executivul are puteri nesperate care, culmea, îl împiedică să-şi facă treaba, adică să execute. Ce contează dacă România va fi republică prezidenţială sau parlamentară? Până una-alta este de-facto o republică guvernamentală. Puterea executivă are dreptul de-a emite ordonanţe cu putere de lege, aplicabile imediat.

Chiar şi într-un regim aşa-numit prezidenţial, cum este cel din SUA, unde preşedintele conduce executivul, nicio propunere a Casei Albe nu e pusă în aplicare înainte de-a fi votată de Congres.

A devenit un obicei atât de bine-înrădăcinat ca Guvernul să dea legi încât nimeni nu-şi mai poate imagina că lucrurile pot sta şi altfel. Iar când ordonanţele sunt respinse, evident că eşecul guvernării cade pe umerii Parlamentului. În realitate, în fiecare din aceste cazuri Guvernul a uitat ce-are de făcut pentru că s-a luat cu alte treburi, “mai importante”.

Nu era nevoie de vreo lege pentru ca România să se ocupe meticulos de absorbţia fondurilor europene şi să nu ajungem să cotizăm la UE cu mai mulţi bani decât am primit. Cu toată “susţinerea politică” necesară şi cu toate pârghiile puterii în mână, guvernele au dat-o în bară. Nici măcar nu li s-a părut cine ştie ce prioritate, deşi era punctul în care un guvern ar fi adus cea mai mare plusvaloare ţării.

Nu era nevoie de vreo lege pentru ca cele peste 20 de miliarde de euro alocate de la buget pentru investiţii în ultimii cinci ani să se transforme în ceva. S-au transformat în nimic. Responsabilii au avut “susţinere politică”, au avut acelaşi şef şi la Guvern, şi singurul rezultat sunt câteva fâşii neterminate de autostradă, prin câmp. Nici asta nu li s-a părut vreo prioritate.

Nu era nevoie de vreo lege pentru ca serviciile publice să fie puse să funcţioneze eficient, cu minimum de timp pierdut pentru beneficiari şi cu minimum de costuri pentru contribuabili. Chiar şi în ziua de azi, să stai la coadă la Poliţie pentru un cazier judiciar pe care trebuie să îl duci la Poliţie este o procedură standard. Iar când se termină banii, ce se întâmplă? Acelaşi lucru cu oameni mai puţini. Guvernul dă repede afară unu din patru funcţionari de la ghişeu, cei rămaşi se plâng că nu fac faţă iar cozile cresc, matematic, cu 33%.

Articol publicat în România Liberă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *