Riscograma

De ce iubim profiturile

Experiment. Se dă un preţ mare. Se testează diversele variante de atitudine critică.

Subiectul #1 calculează un cost de producţie mic, îl scade, constată un profit mare şi îl pune pe seama lăcomiei. Tocmai a descoperit că lumea e un loc nedrept.

Subiectul#2 calculează un cost de producţie mic, îl scade, constată un profit mai mare şi îl pune pe seama cererii mari şi a ofertei mici. Tocmai a descoperit o idee de afaceri.

Nu vorbim, evident, despre pieţele monopoliste unde preţul este mai degrabă o taxă. Pe piaţa liberă însă, preţurile – şi profiturile incluse – spun povestea a ce se caută şi a cum te poţi îmbogăţi din asta.

Ca antreprenor, cel mai mult contează priceperea: poţi să înveţi noua afacere mai repede ca alţii şi să recuperezi investiţia când alţii abia încep să vadă profitul? Ca investitor, contează cât de bine ai gândit alegerea: chiar există o nevoie de lungă durată şi vor desluşi alţii – mai târziu – ce-ai văzut tu din vreme?

Teoria ca teoria, dar ce faci tu, client, care ştii toate lucrurile ăstea însă eşti mulţumit cu ce faci acum? Să te-apuci de afaceri este prea mult. Să înjuri, ţi se pare meschin.

Subiectul #3 nu pretinde că ştie să calculeze costuri de producţie, nu e interesat dacă vânzătorul face profit sau pierdere din ce-i vinde, dar poate să judece şi să compare. Poate să judece dacă oferta, indiferent de preţ, e sau nu cinstită şi dacă vânzătorul are sau nu reputaţia că îşi merită banii. Iar analiza nu e atât de grea pe cât ar părea.

Vechimea, marca, investiţia masivă de capital şi chiar publicitatea – neagresivă dar de lungă durată – sunt semne că vânzătorul şi-a făcut planurile pe termen lung. Altfel, pas. Comparaţia este cu atât mai simplă, cu ajutorul internetului, iar diferenţele descoperite pot fi aiuritoare. Ce-a câştigat şi ce-a pierdut subiectul numărul #3:

Pe termen scurt, a pierdut timp şi confort. Nimic nu e chiar gratis!

Pe termen mediu, a câştigat bunăstare. Acelaşi lucru la un preţ mai mic sau alte lucruri, cu valoare totală mai mare, pentru acelaşi preţ.

Însă pe termen lung, câştigă subiectul #2, care se îmbogăţeşte mai repede şi caută următorul preţ mare pe care să-l speculeze până la micşorare, dar şi #1, care până la urmă aproape că rămâne fără obiectul frustrărilor – cu excepţia nostalgiei că profitul e un monstru care n-ar trebui să existe.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou