Riscograma

De ce nu se aplică legea salarizării unitare? Profesorii şi medicii sunt traşi pe sfoară din nou!

Toate justificările sunt praf în ochi. Legea Salarizării Unitare înseamnă un principiu simplu, care ori se aplică direct ori nu se aplică deloc. Iată mecanismul:

1. Se dă suma X – totalul cheltuielilor bugetare cu personalul. Anul viitor, suma X va fi 39 de miliarde de lei.

2. Se estimează cifra Y – numărul salariaţilor din sistemul bugetar. Anul viitor, cifra Y va fi 1,29 milioane de angajaţi.

3. Se stabileşte algoritmul Z – grila de salarizare unitară, prin intermediul căreia X este împărţit la Y în părţi inegale.

E un exerciţiu foarte simplu de ponderare. Iar dacă nu iese calculul, înseamnă că a fost făcut prost. Dar de ce?

Dacă legea salarizării unitare era aplicată de la începutul lui 2010, nu mai era nevoie de tăierile uniforme de la jumătatea anului. E drept, unele salarii – cele umflate artificial – ar fi scăzut foarte mult. Altele ar fi scăzut puţin sau deloc.

În prima categorie intră privilegiaţii sistemului: E vorba în principal de personalul contractual aflat în posturi publice importante – clientela – instalată în sutele de instituţii fantomă, cu statut incert dar cu venituri mari şi constante. Dar e vorba şi de înalţi funcţionari, magistraţi, şefi şi şefuleţi din poliţie, ofiţeri superiori din armată sau “agenţi secreţi”. Pe scurt, linia întâi a birocraţiei de tip feudal.
Toţi aceştia au scăpat ieftin cu tăierile de numai 25%. În unele cazuri, după legea salarizării unitare ele ar fi ajuns la 50% sau chiar mai mult.

În a doua categorie intră bugetarii de rangul doi: Profesorii şi medicii, care în mod normal ar trebui să aibă statut separat, dar şi funcţionari operativi, poliţişti şi alţii. Ei ar fi putut scăpa cu reduceri mai mici de 25%, de multe ori cu salariul întreg sau chiar cu uşoare creşteri.

În 2010, Legea Salarizării Unitare nu s-a aplicat pentru a lua ceea ce se cuvenea celei de-a doua categorii, în favoarea primeia. A fost folosit drept pretext principiul mincinos că nici-un salariu nu scade iar salariile mari aşteaptă până în 2015 ca cele mici să le ajungă din urmă. La jumătatea anului, principiul a fost spulberat. Au scăzut toate salariile.

În 2011, când legea este condiţie impusă FMI, se întâmplă acelaşi lucru, de data asta printr-o farsă legislativă: legea de aplicare a legii.

Dacă ar fi cinstită, s-ar numi simplu: “Legea Fraierilor”

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou