Riscograma

Pariul lui Viktor Orban cu Ungaria

Ungaria a abordat criza într-o manieră în care aproape nimeni n-a mai îndrăznit s-o facă. Practic, la extrema cealaltă față de România. De-acum, scenariile sunt extreme: la bal, la spital.

Chiar dacă vrea să reducă taxele, guvernul maghiar are o politică vizibil anticorporatistă. Asta n-ar fi o problemă foarte mare cât timp ţara reuşeşte să găsească finanţare sau să-şi echilibreze bugetul.

Când, la scurt timp după preluarea puterii, guvernul Orban a lăsat să cadă acordul cu FMI, părea că părţile nu s-au înţeles la detalii. Ungaria propunea – de exemplu – suprataxarea băncilor, însă aproape nimeni nu credea că ea va fi dusă la capăt.

La începutul acestei săptămâni, băncile din Ungaria au plătit cuminţi a doua şi ultima tranşă pentru anul acesta: în total, 650 de milioane de euro. Urmează suprataxe în energie, telecomunicaţii şi comerţ.

Apoi, guvernul a anunţat că va sista plăţile către fondurile de pensii obligatorii. Opoziţia n-a făcut decât să înăsprească măsura. Toate activele acumulate din 1998 au fost, practic, trecute la stat. Fondurile de pensii încă sunt în stare de şoc.

Cele 14 miliarde de euro ar reduce datoria publică de la 80% la 65%, dar cu varianta riscantă ca pensiile cheltuite acum să nu mai fie recuperate niciodată.

Guvernul a intrat şi în conflict cu banca centrală. Premierul Viktor Orban vrea dobânzi mici, care presupun riscul unei inflaţii mai mari. În schimb, guvernatorul Andras Simor a decis, surprinzător, să mărească dobânda pentru că nu are încredere că măsurile guvernului vor aduce echilibru.

Investitorii anunţă, deocamdată, că vor pleca. Probabil că unii chiar o vor face, însă ceea ce contează cu adevărat este dacă vor mai avea sau nu cum să obţină profit.

Update 6 ianuarie 2012 – Ce aude Ungaria, cu urechea lipită de şina de tren: CDS–CDS–CDS–CDS–CDS

Viktor Orban a pierdut pariul simbolic început anul trecut, cum că Ungaria se poate descurca mai bine pe picioarele ei decât sub îndrumarea FMI, UE şi a altor „anti-naţionali”. După ce au rupt acordul de finanţare pentru a putea intra cu plugul în constituţie, conturile viitorilor pensionari sau încasările băncilor, ungurii au reuşit, vreme de un an, să se ţină destul de aproape de plutonul regional.

Planul de independenţă al Ungariei ar fi funcţionat bine-mersi cu siingura condiţie ca ţara să nu aibă nevoie de împrumuturi. Însă are. Pe măsură ce panica s-a întors pe pieţele financiare, Ungaria s-a decuplat. În ultima jumătate de an, forintul a pierdut 20% în faţa euro, CDS-urile s-au dublat, la peste 700 de puncte, iar dobânzile la ultima licitaţie de obligaţiuni au trecut de 10%.

Ultimul puseu de panică a fost alimentat chiar de guvern, care a anunţat că intenţionează să folosească rezervele băncii centrale – 35 de miliarde de euro – pentru finanţarea unei părţi a datoriei publice.

Ungaria a încercat să reînnoade acordul cu FMI în toamna anului trecut, însă negocierile s-au împotmolit rapid, din cauză că guvernul ungar nu vrea să anuleze legile adoptate în ultimul an. Mai nou, două cuvinte circulă înainte şi înapoi pe „axa” Budapesta-Bruxelles-Washington: Capitulare Necondiţionată.

Lucian Davidescu
EXITCARD