cds-romania-ungaria

Lucian Davidescu

Pariul lui Viktor Orban cu Ungaria

Ungaria a abordat criza într-o manieră în care aproape nimeni n-a mai îndrăznit s-o facă. De-acum, scenariile sunt extreme: la bal, la spital.

Chiar dacă vrea să reducă taxele, guvernul maghiar are o politică vizibil anticorporatistă. Asta n-ar fi o problemă foarte mare cât timp ţara reuşeşte să găsească finanţare sau să-şi echilibreze bugetul.

Când, la scurt timp după preluarea puterii, guvernul Orban a lăsat să cadă acordul cu FMI, părea că părţile nu s-au înţeles la detalii. Ungaria propunea – de exemplu – suprataxarea băncilor, însă aproape nimeni nu credea că ea va fi dusă la capăt.
La începutul acestei săptămâni, băncile din Ungaria au plătit cuminţi a doua şi ultima tranşă pentru anul acesta: în total, 650 de milioane de euro. Urmează suprataxe în energie, telecomunicaţii şi comerţ.

Apoi, guvernul a anunţat că va sista plăţile către fondurile de pensii obligatorii. Opoziţia n-a făcut decât să înăsprească măsura. Toate activele acumulate din 1998 au fost, practic, trecute la stat. Fondurile de pensii încă sunt în stare de şoc.
Cele 14 miliarde de euro ar reduce datoria publică de la 80% la 65%, dar cu riscul ca pensiile cheltuite acum să nu mai fie recuperate niciodată.

Guvernul a intrat şi în conflict cu banca centrală. Premierul Viktor Orban vrea dobânzi mici, care presupun riscul unei inflaţii mai mari. În schimb, guvernatorul Andras Simor a decis, surprinzător, să mărească dobânda pentru că nu are încredere că măsurile guvernului vor aduce echilibru.

Investitorii anunţă, deocamdată, că vor pleca. Probabil că unii chiar o vor face, însă ceea ce contează cu adevărat este dacă vor mai avea sau nu cum să obţină profit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *