Riscograma

Școala cultivă slugărnicia

„Drepturile reale ale indivizilor nu sunt egale, ci ţin de statutul lor. Un statut înalt te ridică deasupra legii. Relaţiile dintre oameni trebuie să urmeze fidel diferenţa de statut dintre ei, pentru a fi cât se poate de clar cine este şeful şi cine servitorul”.

1. cadourile făcute profesorilor
pe scurt, trecând peste tot felul de detalii: vorbesc despre acele cadouri care se pot numi „plocoane”.
ele nu sunt altceva decât… plocoane.
DEX: plocon = dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare).

2. căile de acces diferite
porţile curţii şcolii, uşile clădirii, scările ş.a.m.d.
unele sunt pentru elevi, altele pentru profesori: trebuie reliefată diferenţa de statut dintre ei.
„justificarea” tehnică/organizatorică (accesul mai operativ al profesorilor în diferite locuri) este total falsă:
– în alte ţări profesorii şi elevii folosesc aceleaşi uşi şi culoare, fără ca acest lucru să dăuneze circulaţiei profesorilor.
– chiar şi în România, în clădirea unei universităţi (unde raportul numeric între studenţi şi profesori este MULT mai mare decât într-o şcoală generală sau liceu!), studenţii şi profesorii folosesc aceleaşi căi de acces, fără ca acest lucru să împiedice circulaţia profesorilor.
– aceste căi de acces nu doar că sunt distincte (în sensul de a fi mai multe, nu una), ci sunt extrem de diferite prin caracteristicile lor: profesorii folosesc o intrare somptuoasă, centrală, aflată în faţa clădirii, în timp ce elevii intră pe „uşa servitorilor”, amărâtă şi aflată în spatele clădirii.

3. tutuirea cu sens unic
elevul trebuie să folosească faţă de profesor pronumele de politeţe, dar profesorul nu foloseşte faţă de elev acelaşi pronume.
profesorului nu i se cere aceeaşi politeţe.
politicos să fie doar „mucosul”, nu şi cel cu statut superior.

Alte 9 instrumente prin care li se cultivă elevilor din România vocaţia inegalităţii sociale, într-un text scris de de-a dura lex

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou