pensii-militare

Cum s-au transformat pensiile militare într-o escrocherie

Acum, există patru feluri de pensii militare: 1 – care staţionează, 2 – care cresc uşor, 3 – care scad uşor, 4 – pensii de escroci.

Cea mai fără rost dilemă a momentului este dacă militarii merită sau nu pensii mai mari decât pensionarii de rând. Nu s-a pus vreodată problema în termenii aceştia şi, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu se întâmplă. Asta s-a văzut deja – majoritatea pensiilor crescu uşor. Tot ce contează sunt excepţiile – pensiile care cresc mult.

Diferenţa esenţială dintre un civil şi un militar este că primul răspunde pentru atribuţiile de serviciu după Codul Muncii iar al doilea – după Codul Penal, cu propria libertate. Înseamnă asta că are dreptul la o pensie mai mare? Nici vorbă! Are dreptul doar la o ofertă salarială pe care o poate accepta sau nu. Privilegiul pensiei este o invenţie post-factum a câtorva privilegiaţi care au profitat de o conjunctură şi au sucit nişte reguli în favoarea lor.

În realitate, “pensiile” militare nu au fost gândite să fie mai mari. Mai îndelungate – da – cu faza intermediară a rezervei înainte de retragerea definitivă. Statul s-a gândit, la început, să scutească efortul contabil de-a muta banii dintr-un buzunar în altul plătind contribuţii în contul de pensii. Mai uşor era să se angajeze că va plăti solde de la buget până la moarte. A fost şi o formă prin care statul s-a împrumutat de la generaţiile viitoare. Militarii au economisit ipoteticele contribuţii cuvenite iar acum le aşteaptă înapoi.

Însă niciodată sistemul nu a fost gândit pentru a oferi pensii substanţial mai mari în raport cu câştigurile din viaţa activă. Aşa cum se vede la recalculări, majoritatea diferenţelor sunt de câteva zeci de lei în minus sau – cel mai adesea – în plus. De ce apar ele? Iată scenariile.

1. Cariera militară firească include nişte termene relativ precise de avansare în grad. Un militar care le-a parcurs regulamentar, va avea o pensie militară foarte apropiată de cea calculată după sistemul contributivităţii.

2. În cazul în care un militar a fost avansat înainte de termen în tinereţe – pentru diverse motive care pot oscila de la merite deosebite până la ticăloşie ordinară – dar apoi s-a plafonat, el aşteaptă acum mărirea pensiei. De ce? Pentru că a contribuit masiv pe tot parcursul carierei!

3. Dacă un militar a avut grade mici în toată cariera dar spre sfârşit a recuperat, dintr-o plajă de motive asemănătoare cu cea de mai sus, el va pierde acum din bani. Pentru că a ieşit cu o pensie raportată la salariul de colonel, deşi toată viaţa a contribuit cât un plutonier.

Acesta este sistemul nu tocmai corect, dar acceptat, pe care s-a bazat schema de pensii militare. Până într-un moment când a apărut a patra categorie, o exacerbare monstruoasă a celei de-a treia: privilegiatul avansat rapid, înainte de pensie, doar pentru a primi o pensie mare. Practica a început din anii ’90, ca un favor acordat de politicieni Juntei-care-putea-să-fie.

În finanţe, procedeul s-ar chema efect de levier. Teoretic, un militar sau securist proaspăt pensionat nu e prea periculos. Însă nu asta contează. Important este să le dai iluzia că sunt plătiţi bine, chiar dacă în realitate nu există bani pentru asta.

Un singur comandant de unitate avansat în câţiva ani de la maior la general şi pensionat cu mult mai mulţi bani decât ar fi meritat în mod normal transmitea mesajul clar – “militarii sunt o categorie privilegiată sub acest regim. Chiar dacă salariile voastre sunt mici, pensiile vor fi mari”. Toată această păcăleală s-a folosit de viciile existente ale sistemului şi de banii inexistenţi ai generaţiilor viitoare. A venit decontul, banii nu există.

Între timp, însă, şi alte categorii au văzut ce înseamnă butoiul cu miere şi au obţinut legi speciale: magistraţi, diplomaţi, aviatori (chiar şi cei care lucrează în regim comercial, deci beneficiile lor ar trebui să se vadă doar în bilanţurile companiilor!), ba chiar parlamentari. Era firesc ca şi aceste privilegii să dispară aşa cum au apărut.

Evident, modul inept prin care Guvernul a pus totul în aplicare s-a întors împotriva lui. Poate că e timpul să înţeleagă că e o tâmpenie ca birocraţia să pretindă cereri şi adeverinţe, mai ales când nu oferă nimic în schimb. Totuşi, important e doar ca – mai încet sau mai rapid – problemele să se rezolve. Iar problema este asta: Nu au existat şi nu există pensii mai mari pentru militari. A existat doar un sistem uşor nedrept – care poate fi corectat fără mari tulburări – şi există o gaşcă minoritară de privilegiaţi care trebuie stârpită.