Riscograma

De ce e nevoie de condamnarea comunismului

Guest-post asamblat din comentariile lui Alex Nicolin la articolele riscograma despre comunism.

“Iertarea agresorului nu face decat sa invite agresiunea viitoare”

Am vizitat de curand fosta puscarie de la Sighet, transformata astazi in muzeu. Am petrecut ceva mai mult putin de doua ore acolo, insa unele momente au parut o eternitate. Atmosfera concentrationara se mai pastreaza inca dupa 50-60 de ani de la evenimentele tragice petrecute acolo. Comunistii au exterminat acolo in anii ’50 mare parte din elita intelectuala, spirituala si morala a poporului roman. Daca nazistii au ales distrugerea fizica a unui popor intreg, comunistii au aplicat cu succes lobotomia frontala. Iertarea, utiarea si chiar negarea fatisa a acestor fapte in randul romanilor arata cat de adanca a fost lobotomia respectiva.

Orice societate intreaga la minte si la suflet ar fi intors nu celalalt obraz, cum au facut romanii, ci faptele inzecite impotriva agresorilor, prin distrugerea fizica, morala si materiala a acestora, si despagubirea victimelor. Evreii, cand l-au prins pe Eichmann, tot la aproape 20 de ani de la faptele sale i-au aratat vreun pic de indurare? Draghici a murit in pace, in patul sau, abia deranjat de “insistentele” autoritatilor. Nenumarati tortionari mai mari sau mai marunti se bucura si astazi de pensii grase – salariul unui caraliu simplu de la Sighet era in anii ’50 7000 de Lei pe luna, directorul avea 50000, in vremea cand 300 de lei era un salariu bun in orice alta ramura a “economiei socialiste”!

Relatarea despre foamea si mizeria anilor ’80 se pare ca a rascolit amintirile unor nostalgici care, cu manie proletara, infiereaza lipsa de respect al “libertarienilor” pentru om. Comunismul in particular si socialismul in general sunt sisteme economico-sociale prin esenta viciate, improprii existentei cu adevarat umane. Dupa 20 de ani Romania este inca multe prea socialista, in sens larg petru permite cresterea proseritatii materiale, morale si spirituale a celor care o locuiesc. De un singur lucru sunt sigur – daca socialismul va incerca sa-mi rapeasca si bruma de libertatea asternuta in ultimii 20 de ani nu ma voi multumi sa privesc faptele cu resemnare mioritica. Pasivitatea in fata agresiunii inseamna, complicitate iar iertarea agresorului nu face decat sa invite agresiunea viitoare. Singurul mod legitim de a raspunde agresiunii este violenta nimicitoare indreptata asupra agresorului!

(…)

In anii ’80 sistemul opresiv era deja ferm inradacinat, iar represiunea sangeroasa nu isi mai avea rostul. Reteaua de agenti si informatori era suficient de extinsa incat frica de a fi turnat sau ascultat sa taie elanul celor mai multi care ar fi cautat libertatea. Comunismul lui Ceausescu era la fel de stalinist ca cel din anii ’50, dar cu influente asiatice, mai ales maoiste si Juche. Daca Ceausescu ar mai fi rezistat inca 5-10 ani, Romania ar fi fost transformata intr-o tara asemenea Coreei de Nord, unde individul nu mai detine dreptul nici macar asupra hainelor de pe el. “Circurile Foamei” erau primele semne ale lucrurile ce aveau sa vina – uriase cantine publice create cu scopul de a extinde controlul regimului chiar si asupra celor mai intime aspecte ale personalitatii individului.

Faptul ca un “cismar” imbecil si camarila lui au decis ca trebuie imprumutate miliarde de dolari la dobanzi ruinatoare pentru a “construi socialismul” sub forma unor cladiri megalomanice, lucrari de infrastructura complet inutile sau mari combinate care produceau pe stoc ori vindeau la pret de dumping marfa de calitate inferioara nu poate reprezenta o scuza pentru mizeria umana a anilor ’80. Comunismul nu poate construi nimic eficient, pentru ca, fiind o forma de socialism (extrem), este complet incapabil de calcul economic. Defapt, in lipsa economiilor de piata, comunismul s-ar fi prabusit mult mai repede, pentru ca nu ar avea de unde sa copieze preturile utilizate in alocarea birocratica a resurselor, si nici tehnologiile de ultima generatie

Romania e una din putinele tari care a introdus rationalizarea alimentelor pe timp de pace si fara a fi afectata de vreun dezastru natural, aducand populatia in pragul foametei. Scuze se pot gasi oricand, oriunde si pentru orice, insa suferinta produsa de comunism societatii nu poate fi nici iertata, nici uitata vreodata, fara riscul de a cadea in viitor sub dominatia unui alt sistem opresiv. Nu pot fi scuzati nici tortionarii si nomenklaturistii, nici pentru ce au facut inainte, si cu atat mai putin pentru ce au facut dupa.

(…)

In afara de Ceausesti, care au fost executati nu pentru crimele lor, ci pentru a asigura ascensiunea la putere a noului regim, restul acolitilor care au ajuns la proces au scapat doar cu pedepse usoare, majoritatea executant cel mult 3 ani de inchisoare. In conditiile de dupa rasturnarea lui N.C. orice astfe proces ar fi semanat cu judecarea lui Himler de catre … Borman. Nu de astfel de procese trebuia sa beneficieze comunistii pentru ce au facut poporului timp de 45 de ani, ci de un proces precum cel de la Nurnberg, unde vinovatii sa fie judecati dupa aceleasi legi ca si criminalii nazisti. Romania ar fi avut nevoie de un 16.10.1946 ca sa scape de comunism, nu de o musamalizare demna de dispret!

(…)

“Preturile” din perioada respectiva nu erau defapt mai mult decat costuri birocratice, avand de-a face desigur cu o economie planificata, si nu cu una libera. In problema problema clasica a bunurilor publice, birocratul tinde sa stabileasca preturi inferioare celui pe care l-ar fi stabilit piata, datorita lipsei stimululilor de a conserva capitalul, care pot aparea exclusiv ca efect al detinertii mijloacelor de productie in proprietate privata. Ca si consecinta a stabilirii pretului la un nivel inferior celui natural, apare fenomenului de supraconsum, urmat inevitabile de penurie. In lipsa mecanismului pretului, distrus prin agresiunea statului (absoluta in cazul comunismului) asupra pietei, alt mecanism trebuie introdus pentru a repartiza resursele catre consumatori – rationalizarea.

Ceea ce s-a intamplat in Romania a mers mult mai departe, regimul dand inca o dovada despre natura sa criminala. In lipsa oricarui mecanism de feedback din partea consumatorilor, aflati sub opresiunea nemiloasa a organelor de represiune, birocratii au avut mana libera in stabilirea “stiintifica” a ratiilor pentru fiecare consumator, care au ajuns astfel la limita subzistentei, si chiar sub ea – pana la urma si Mengele s-a autointitulat om de stiinta! Arhitectul uitat al programului de infometare sistematica a poporului roman din anii ’80 a fost un anume dr. Iulian Mincu, rasplatit dupa ’89 de continuatorii regimului comunist cu postul de Ministru al Sanatatii!

(…)

Si cand te gandesti cat de multi regreta perioada respectiva, sau cred ca lipsurile cronice au fost din cauza ca in esenta, comunismul a fost o idee buna, aplicata prost. Tolerand cu imbecilitate talharia clasei conducatoare, cetatenii Romaniei au asigurat atat perpetuarea acesteia, cat si propria saracie, si pe cea a generaltiilor viitoare. Singura atitudine sanatoasa fata de orice manifestare a socialismului, nu numai fata de comunism, este ura si dispretul ireductibil! Orice alta atitudine poate avea drept consecinta finala doar saracirea materiala si spirituala, pana la pierderea definitiva a statultului de fiinta umana! Faptul avem astazi fosti activisti si tortionari, precum si indivizi care le impartasesc intru totul ideile, in posturi de conducere nu este decat confirmarea prostiei generalizate a poporului. Intr-o societate normala indivizii de asemenea factura morala ar fi fost impinsi la periferia societatii, nu in fruntea acesteia!

Citeste si blogul lui Alex Nicolin

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou