Riscograma

Ce se va alege de „renaşterea nucleară”?

La ce distanţă de o centrală nucleară ai accepta să locuieşti?

 

În anii ’80 şi ’90, energia nucleară a fost privită cu răceală, drept consecinţă a accidentelor nucleare care au culminat cu dezastrul de la Cernobâl. Italienii au mers atât de departe încât să închidă centralele nucleare pe care apucaseră să le construiască.

Nevoia tot mai mare de energie şi evoluţia tehnologică au stopat tendinţa asta. Începând cu secolul acesta, ţările dezvoltate şi-au intensificat programele nucleare iar cele emergente au intrat în cursă. Chiar şi Italia şi-a reluat programul nuclear şi a calificat referendumul prin care interziseseră fisiunea atomică drept „o greşeală”.

Însă accidentul de la centrala japoneză Fukushima ridică o problemă nouă – aceea că nu trebuie niciodată subestimate riscurile externe. Chiar dacă o centrală este perfect concepută şi operată, un dezastru natural sau un atac terorist poate da totul peste cap.

Probabil că nimeni nu va renunţa peste noapte la planuri şi centrale, aşa cum a făcut-o cândva Italia. Însă fiecare ezitare, fiecare înăsprire a condiţiilor şi fiecare protest înseamnă costuri suplimentare care escaladează.

Asta înseamnă spaţiu de manevră mai mult pentru combustibilii clasici – petrol, gaz, cărbune – dar şi oportunităţi pentru energiile alternative.

Iată cum arată acum energia nucleară, în cifre:
31 de ţări operează peste 440 de reactoare [România – 2 reactoare]
376 GW este puterea totală instalată [România – 1,4 GW]
14% din producţia electrică anuală vine din surse nucleare [România – 20%]
Potrivit estimărilor Asociaţiei Nucleare Internaţionale, în următorii 20 de ani numărul reactoarelor nucleare ar urma să ajungă la 600 în scenariul minimal sau 1350 în cel maximal [România – 4/10]


Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou