profit-petrom

Lucian Davidescu

Cum poţi fi bun-negociator şi demagog în acelaşi timp: Boc despre Petrom

Și ce se va întâmpla cu redevenţa Petrom după 2014?

Statul se pregăteşte să vândă încă 10% din Petrom, adică jumătate dintre acţiunile care i-au mai rămas. Ce spune şeful Guvernului:

“Din vânzarea celor 9,84% acţiuni vom obţine un preţ mai mare decât a obţinut Năstase pentru vânzarea întregului Petrom de atunci, 600 milioane de euro. Pe bursă poate veni oricine, dar nu va fi vândut, pachetul ăsta mic, de 9,84%, sub preţul de vânzare a Petrom-ului, de 600 milioane euro. Dacă nu, nu se vinde! Pentru că nu accept şmecherii pe ceea ce înseamnă averea publică, pe ceea ce înseamnă avuţia noastră”, a spus Boc la Pro TV

Teoretic, Boc este un negociator bun. Una dintre metodele eficiente de negociere este să stabileşti un prag care pare independent de voinţa ta. În cazul de faţă, motivaţia politică chiar este credibilă pentru cumpărători. Sigur, există şi riscul ca preţul să li se pară prea mare şi să-l refuze, dar asta se întâmplă în orice negociere.

Practic, Boc este mai mult demagog. 600 de milioane de euro exact preţul de acum de pe Bursă, în condiţiile în care compania valorează puţin peste 6 miliarde de euro.
În 2004, preţul plătit de Petrom – 670 (!) de milioane de euro pentru 33,34% din acţiuni – a fost apropiat de cotaţia de pe bursă (cu câteva procente peste). Ulterior, Petrom şi-a majorat capitalul până la 51%, în schimbul a 830 de milioane de euro, bani care însă n-au ajuns în conturile statului ci ale companiei.

Eventuala calitate de bun-negociator şi apărător al intereselor naţionale a lui Boc s-ar putea vedea dacă statul ar obţine un procent semnificativ PESTE preţul de bursă. Altfel, creşterea valorii din 2004 până acum este meritul noului proprietar, nu al statului.

Însă nici latura teoretică, nici aspectul practic, nu rezolvă adevărata miză a întregii poveşti. Iar aceasta este teribila dilemă (a se citi conflict de interese) în care se află statul. În 2014 expiră contractul prin care România încasează o redevenţă derizorie pentru petrolul extras. Statul poate să mărească substanţial redevenţa, caz în care valoarea acţiunilor companiei va scădea sau să facă un nou “cadou” Petrom, caz în care preţul va creşte. În primul caz, statul ar trebui să se grăbească să vândă tot, pentru a-şi maximiza profitul. În al doilea caz, statul ar trebui să păstreze integral cele 20%, pentru a obţine bani mai mulţi, mai târziu.

Faptul că vinde doar 10% denotă că statul fie n-a luat în calcul problema asta (e prost!), fie nu-i pasă de preţ şi doar se gândeşte ce să facă şi cum (e hoţ!)


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *