poluare-rauri

Lucian Davidescu

Alte trei secrete ruşinoase ale României

Cel mai ruşinos secret al României este probabil că din cinci români, doi se spală în butoi – dacă se spală – şi îşi fac nevoile în curte, într-o groapă săpată în pâmânt. Dar nu este singurul.


Vocaţia sportivă a naţiunii – sau măcar a conducătorilor săi – este limpede atunci când numeri proiectele de stadioane, săli de sport, săli polivalente, patinoare, bazine olimpice, baze sportive comunale etc. Nu este limpede cum de vocaţia pentru sport este mai puternică decât cea pentru igienă, care pare foarte, foarte tulbure. Iată adevăratele „frumuseţi” ale patriei:

1. Staţiile de epurare. Dacă jumătate dintre români nu au canalizare, s-ar putea înţelege că restul de jumătate au. Ei bine, nu au: doar li se pare. Din două miliarde de metri cubi de apă uzată care ajunge în canalizări într-un an, doar un sfert este epurată satisfăcător (dar nu după standardele UE). 45% sunt ape epurate insuficient iar restul de o treime sunt deversate direct în râuri. Da, 40 de oraşe nu au deloc staţie de epurare. În capul listei stă cu mândrie capitala ţării.

2. Gropile de gunoi. 99% din gunoaiele produse în România sunt lăsate să fermenteze la soare, în gropile de gunoi – cel mai ridicat procent din Europa. La rândul lor, nouă din zece gropi de gunoi împrăştie mai mult miros fetid decât permite UE şi ar trebui înlocuite. Însă pe lângă cele 300 de gropi ecologice sau neecologice oficiale mai există şi câteva mii de gropi „ad-hoc”, pe unde s-a găsit un loc liber.

3. Apa freatică. 10% din ape sunt poluate cu azotaţi peste limita maximă admisă, câte 8% cu substanţe organice sau amoniu şi câte 5% cu fosfaţi, sulfaţi sau cloruri. Se adaugă cazuri punctuale de poluare cu petrol, pesticide, metale grele sau hidrocarburi. Practic, în zonele de câmpie, şansele să găseşti apă curată în forajele de mică adâncime sunt aproape de zero.
Desigur, în condiţiile ăstea „agricultura bio” în România este aproape o glumă – după zeci de ani în care pământul şi apa au fost otrăvite prin fertilizare exagerată sau fără cap.
Însă altceva este cu aadevărat teribil. Din motivul ăsta, câteva zeci dacă nu chiar sute de nou-născuţi mor în fiecare an în urma intoxicării cu nitriţi – o statistică pe care nimeni nu o ţine dar uşor de intuit pe baza frecvenţei cazurilor despre care totuşi se află. Despre câţi adulţi se îmbolnăvesc sau mor pentru că beau „apă curată, din fântână”, chiar nu ştie nimeni.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *