Riscograma

Mutaţi-vă averile pe offshore acum, până nu se schimbă Constituţia!

Iată de ce confiscarea mai uşoară a averilor este o dezbatere falsă.

Este garanţia constituţională a averilor excesivă? Poate că da! Acum, averea nu poate fi sechestrată chiar dacă învinuitul este în arest şi nu poate fi confiscată nici măcar atunci când este stabilit stilul de viaţă infracţional. Totuşi, faptul că sarcina probei aparţine celui care acuză, nu celui acuzat, este o garanţie a statului de drept şi a “odiosului” principiu că “e mai bine să scape 10 vinovaţi decât să fie pedepsit un nevinovat”.

E drept, propunerea prezidenţială de modificare a Constituţiei doar nuanţează şi nu elimină prezumţia de dobândire licită a averilor. Totuşi, felul în care acest lucru va fi perceput depinde de conduita ulterioară a procurorilor. Fie vor trata lucrurile cu maximă prudenţă, făcând astfel ca schimbarea să nu aibă mare efect, fie vor acţiona agresiv în virtutea noilor puteri, astfel că schimbarea constituţională va echivala – de facto – cu o răsturnare de paradigmă.

Acum, cazuistica este mult prea redusă şi neconvingătoare, cu atât mai mult cu cât în puţinele cazuri instrumentate rata de succes a procurorilor este totuşi substanţială. Câştigurile potenţiale ale unei răsturnări legale par mici prin comparaţie cu hazardul creat.

În plus, există o soluţie mult mai simplă pentru atingerea aceluiaşi scop – “confiscarea” averilor pe filiera fiscală. Altfel spus, dacă cineva are bani dar nu există venituri declarate, se poate trage concluzia legitimă că există sume pentru care “contribuabilul” datorează impozit pe venit. Nivelul impozitului poate fi stabilit la niveluri penalizatoare, chiar şi de 100%. Până şi faimoasa “lege a ilicitului” era în realitate una fiscală, deşi din motive politice i se dăduse o rezonanţă penală: averile provenite din câştiguri nedeclarate erau impozitate cu 80%.

Dar să presupunem că toate aceste lucruri nu sunt valabile în România. Că inspectorii fiscali nu-şi pot face treaba şi că doar competenţa şi curajul procurorilor pot salva situaţia. Să presupunem că România este într-o stare de urgenţă în care trebuie să funcţioneze principiul că “e mai bine să fie pedepsiţi 10 nevinovaţi decât să scape un vinovat”. Chiar şi aşa, efectele perverse ale răsturnării constituţionale ar fi mult mai mari ca beneficiile. Iată de ce:

Pe termen lung, garanţia constituţională ar putea fi folosită de procurori într-un mod mai inteligent dar mai puţin intuitiv: Știindu-se protejaţi de Constituţie, hoţii îşi vor păstra averea la vedere, păstrând astfel şi indiciile că banii provin dintr-o activitate ilicită. Anchetatorii ştiu exact unde să caute dovezi şi, dacă pot, le şi găsesc.

Dimpotrivă, dacă protecţia constituţională dispare, proprietarii vor fi tentaţi să-şi mute rapid averile pe firme – locale sau offshore – şi să şteargă în felul ăsta chiar orice urmă. Încercarea procurorilor de-a rezolva probleme viitoare bazându-se pe scenariul că cei anchetaţi se vor comporta la fel ca în trecut este cel puţin naivă.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou