Riscograma

Desfiinţăm odată sistemul public de pensii? Salariul minim? Dar impozitele?

E o veste bună când cineva dă semne că mai gândeşte şi pe termen lung. Reversul apare însă când destinaţia îndepărtată e foarte clară dar prăpastia de pe traseu – nu!

„O problemă aparte o ridică actualul sistem al pensiilor de stat obligatorii: un român lucrează pe parcursul vieţii circa 40 de ani. Cotizaţia la sistemul de pensii este de aproape o treime din venit. Aceasta înseamnă că după 40 de ani de muncă ar trebui să primească 12 ani salariu gratis – fără să pune la socoteală dobânda care i s-ar cuveni şi care ar depăşi suma cu care a cotizat. Dacă ne raportăm la speranţa medie de viaţă de 72 de ani şi ţinem cont de raportul dintre pensia medie şi salariul mediu (1/2), vedem că românii recuperează un sfert din banii pe care i-au plătit. Aşadar, sistemul public de pensii afectează grav dreptul de proprietate şi, pe cale de consecinţă, trebuie treptat desfiinţat.

La momentul aplicării sale, desfiinţarea sistemului public de pensii va presupune încetarea plăţilor contribuţiei aferente la buget (CAS), cu achitarea pensiilor existente (actualele încasări din TVA ar fi suficiente, de pildă). Românii vor fi liberi să economisească pentru pensie atât cât vor dori şi să dispună de economisirile lor cum vor voi (fie să le încredinţeze unui fond de administrare, fie să le investească singuri). În aceste condiţii, este de aşteptat că vor fi stimulate economisirea, cumpătarea şi spiritul de prevedere.”

Aceasta este propunerea Institutului de Studii Populare, care a stârnit atâta vâlvă în ultimele zile, expediată în doar câteva rânduri ale celor peste 200 de pagini despre „ordoliberalism”.

Pentru a desfiinţa un sistem de pensii trebuie ca fie plătitorii de contribuţie, fie beneficiarii de pensie să fie deposedaţi de drepturi. În sistemul bugetar-fiscal de acum, a treia cale nu există… în orice caz nu la nivelul de acum al cunoştinţelor despre termodinamică. Sugestia despre TVA pare să rezolve lucrurile elegant, însă în realitate plătitorii de contribuţii sunt păgubiţi. Mai exact, ei continuă să plătească dar nu vor mai avea dreptul la nimic.

De ce? Pentru că în realitate impozitele pe muncă merg aproape integral la plata pensiilor, nu doar partea individualizată drept CAS. Sumele strânse din impozitul pe salarii abia acoperă deficitul sistemului de pensii.

Dacă statul decide să desfiinţeze sistemul de pensii şi, prin urmare, să nu mai perceapă CAS, contribuabilii pierd dreptul la pensie dar vor plăti în continuare impozit pe venit, fără să primească nimic în schimbul lui.

Nu prea există soluţie la această problemă, decât ca întâi să fie eliminate toate celelalte impozite, iar la dispariţia sistemului de pensii impozitarea muncii să fie redus la zero. Însă ce ar însemna asta? TVA merge deja la plata pensiilor. Profiturile vor dispărea, căci toţi patronii îşi vor trece toate veniturile pe de-acum inutile „carte de muncă”. Restul cheltuielilor ar rămâne în seama impozitelor pe proprietăţi, redevenţelor, accizelor – adică ceva mai puţin de 5% din PIB. Chiar şi pentru un stat minimal, şocul s-ar putea dovedi prea mare.

Mult mai realistă ar fi o impozitare a muncii neînrobitoare – 25% în loc de 45% – de pe urma căreia să fie susţinute exclusiv pensiile. În felul acesta, TVA (care nici ea nu aduce foarte mult – cam 7-8% din PIB) rămâne disponibilă pentru plata altor cheltuieli ale „statului minimal”.

Despre salariul minim, ISP serveşte aceeaşi teorie valoroasă dar eliptică de context. Într-adevăr, rolul economic al unui salariu minim este preponderent (dar nu complet) negativ, iar un salariu minim prea ridicat provoacă şomaj. Însă salariul minim mai are şi un rol fiscal, care este preponderent pozitiv pentru colectarea de impozite. Existenţa lui îi împiedică pe angajatori să încheie contracte fictive pe un singur leu pe care să le arate inspectorilor de muncă veniţi în control.

Să ne înţelegem: ar fi excelent dacă nu ar mai trebui să plătim din bani publici inspectori de muncă şi ar fi sublim dacă statul ar avea mai puţine pârghii de coerciţie fiscală. Dar atunci e mai onest şi mai eficient să propunem direct eliminarea tuturor impozitelor pe muncă, caz în care salariul minim chiar devine inutil. Să elimini salariul minim dar să păstrezi impozitele ar fi doar un formalism cu efecte perverse.

Da, sistemul de pensii trebuie reparat urgent, cu soluţii acoperitoare şi pe termen scurt, şi pe termen lung. Dar nu cu lozinci culese din manualele de economie contrafactuală.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou