Riscograma

Bac-ul trebuie repetat, dovezile arată că au promovat prea mulţi!

Este greu de explicat panica morală a Bac-ului de anul acesta, bazată pe rata „mică” de promovabilitate. Sunt elevii mai slabi? Examenul mai dur? Sau nici una, nici alta? Greu de răspuns – e ca şi cum ai cântări o monedă falsă cu o balanţă măsluită.

De ce ar trebui să fie promovabilitatea mai mare sau mai mică? Majoritatea absolvenţilor din universităţi ajung să lucreze în domenii fără legătură cu propria specializare. Nu pentru că ar fi prea mare bătaia pe „posturi” ci pentru că fie posturi pentru calificările respective n-au existat niciodată, fie dacă există universitatea nu oferă minimum de calificare necesară, fie pentru că şi în rarele cazuri când universitatea este adaptată la piaţă, studentul n-a catadicsit să înveţe nimic.

N-a învăţat nimic la facultate pentru că n-a învăţat nimic la liceu, pentru că n-a învăţat nimic la şcoală, desigur. A, da, a tocit materia – în săptămâna dinaintea examenelor, pentru a o uita în săptămâna de după.

Despre cât de slabă este calitatea educaţiei româneşti se ştie în linii mari. Se ştie că nici o universitate românească nu este în top 500 mondial, aşa cum se ştie şi că abslvenţii de gimnaziu sunt cei mai slabi din Europa. Nivelul absolvenţilor de liceu a rămas însă „o afacere locală”, pentru că nu există studii comparative care să arate exact cam cum stăm.

Un lucru este însă destul de limpede – jumătate dintre elevii de gimnaziu sunt analfabeţi funcţional, dar totuşi sunt trimişi în liceu să jongleze cu noţiuni abstracte, de la critica literară până la versiuni simplificate ale ştiinţelor exacte. Însă datele arată că majoritatea nu ştiu să citească, mai ales dacă-i vorba de un text ştiinţific, şi nu ştiu să folosească matematica mai departe de operaţiile simple.

Aşa că referatele copy-paste, meditaţiile, memorarea mecanică sau frauda nu mai sunt accidente ale sistemului ci singurul mod în care el poate supravieţui. Fără ele, adică fără iluzia că fac ceva, elevii şi-ar da seama că îşi pierd vremea complet şi ar pleca acasă!

Culmea este că există competiţie! Elevii buni se bat pe şcolile cu profesori buni şi invers. Problema este că, până şi în aceste cazuri, ambele părţi sunt conştiente de minciună. Elevii învaţă nu pentru că asta le-ar folosi la ceva ci doar pentru a demonstra prin notă că, dacă trebuie, vor fi în stare să înveţe şi ceva util. Situaţia asta serveşte însă doar scopurile unei minorităţi. Pentru cei mai mulţi, este o chestiune irelevantă – de aici dezinteresul şi notele mici de la un bac cu subiecte la fel de cretine ca întotdeauna.

Însă aşa cum anunţă graficul de sus, acesta nu este un eseu. În lipsa unei evaluări corecte, să încercăm o estimare – câţi au nevoie de bacalaureat pentru că le-a fost util liceul şi pentru câţi nu contează dacă îşi văd de alt drum.

Testele PISA ale OECD, care se fac din trei în trei ani pe eşantioane cu vârsta de 15 ani, ar fi un început bun. Potrivit testării din România, generaţia care a dat bacalaureatul anul trecut şi anul acesta avea în 2006 o rată a analfabetismului funcţional de 53% – cea mai mare din Europa. Analfabeţii funcţional sunt persoane care ştiu să citească dar cărora asta nu le serveşte la nimic. Fenomenul nu este nou ci doar recent cercetat. Se poate demonstra empiric – micii analfabeţi funcţional de azi citesc şi scriu oricum mult mai bine decât părinţii sau bunicii lor.

Scorul a scăzut la evaluarea din 2009, la doar 40,4% – nu pentru că s-ar fi schimbat ceva în metodele de predare ci mai degrabă ca urmare a exploziei internetului – o oră pe „haifaiv” sau căutând manele pe „goagăl” ajută mai mult la abilităţile de citire activă decât un semestru întreg de „ce spune criticul despre poet”.

Imediat deasupra analfabeţilor funcţionali se află aşa-numitul „nivel al doilea”. Potrivit explicaţiilor OECD, este vorba despre elevii care pot să citească şi înţeleg câte ceva, dar doar dacă este relativ uşor şi cu un efort care îi epuizează. În majoritatea ţărilor cu apă caldă, această grupă este destul de mică încât să încapă în a treia treime, alături de analfabeţii funcţionali. În România, ei constituie treimea din mijloc şi clienţii fabricilor de diplome.

Bun, lucrurile acestea se ştiu mai mult sau mai puţin, dar consolarea era că „şcoala românească pregăteşte vârfuri. Surpriză!, stăm foarte prost şi aici. Pe cea mai înaltă treaptă a performanţei la citire, „nivelul 6” (unde media OECD este 1% iar maximum e atins de Noua Zeelandă cu 2,9%), România este trecută cu fix 0%. Asta înseamnă că n-au găsit nici măcar 3 elevi între cei 4776 de elevi testaţi (159 de şcoli şi licee, 90% din mediul urban), ca să poată rotunji la 0,1. La „nivelul 5” s-au clasat 0,7% din elevii români, de zece ori mai puţin faţă de media OECD.

Au fost testele prea grele? Nu, au fost la fel de înfiorător de uşoare pentru toate ţările participante! A fost metodologia nefamiliară? Da, exact, atâta naturaleţe şi concreteţe sunt de-a dreptul extraterestre pentru şcoala românească:

AVARUL SI AURUL SĂU
O fabulă de Esop
Un avar a vândut tot ce avea si si-a cumpărat un lingou de aur, pe care l-a îngropat într-o groapă în pământ, lângă un zid vechi. În fiecare zi, se ducea să-l privească. Unul dintre muncitorii săi a remarcat vizitele dese ale avarului la locul cu pricina si s-a hotărât să-l spioneze. Muncitorul descoperi repede secretul comorii ascunse, si săpând pământul, a dat peste lingoul de aur, pe care l-a furat. La următoarea sa vizită, avarul, găsind ascunzătoarea goală, începu să-si smulgă părul din cap si să se văicărească. Un vecin, văzându-l doborât de durere si aflând motivul, îi spuse: „Vă rog să nu vă mai plângeţi; mai degrabă mergeţi si căutaţi o piatră, îngropaţi-o în groapă si imaginţi-vă că aurul e tot acolo.
Vă va fi la fel de folositor, căci atunci când aurul era acolo, de fapt nu îl aveaţi, deoarece nu făceaţi nimic cu el.”

Folosiţi fabula „Avarul si aurul său” pentru a răspunde la întrebările care urmează.

Întrebarea 1: AVARUL
Citiţi propoziţiile de mai jos si numerotaţi-le în funcţie de succesiunea evenimentelor din text.
_ Avarul a hotărât să îsi transforme toţi banii într-un lingou de aur.
_ Un bărbat a furat aurul avarului.
_ Avarul a săpat o groapă si a ascuns comoara în ea.
_ Vecinul avarului i-a spus să înlocuiacă aurul cu o piatră.

Întrebarea 2: AVARUL
Cum a obţinut avarul lingoul de aur?
………………………………………………………………………………………………………………..
Întrebarea 3: AVARUL
Iată un fragment dintr-o discuţie purtată de două persoane care au citit „Avarul si aurul său”.

Interlocutorul 1: Vecinul a fost răutăcios. Putea să-l sfătuiască să înlocuiască aurul cu ceva mai bun decât o piatră. Interlocutorul 2: Nu, nu putea. Piatra era importantă în acestă poveste.

Ce ar putea să adauge Interlocutorul 2 pentru a-si susţine punctul de vedere?
………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………..
Întrebarea 4: AVARUL
Care este morala principală a acestei povesti?
A Nu acumulaţi bogăţii care pot fi furate.
B A avea încredere în alţii e o greseală.
C Dacă nu folosesti ceea ce ai, e ca si cum nu l-ai avea.
D Nu trebuie să te plângi de lucruri care nu pot fi schimbate.

Iar acest test, dat elevilor de 15 ani, trebuia dat profesorilor – eliminatoriu – chit că erau picaţi mai mult de 50%:

Dar iată şi rezultatele:

0% „Nivelul 6: face inferenţe multiple, comparaţii şi contraste, demonstrază înţelegerea completă a unul sau mai multe texte, integrează informaţie din mai mult de un text, înţelege idei nefamiliare în prezenţa informaţiilor concurente” OECD = 1%

0,7% „Nivelul 5: găseşte şi organizează mai multe fragmente de informaţie adânc integrată în text, deducând care informaţie din text este relevantă, evaluează critic sau emite ipoteze folosindu-se de cunoştinţe specializate” OECD = 7%

6,1% „Nivelul 4: găseşte şi organizează mai multe fragmente de informaţie disparată, interpretează sensul nuanşelor de limbaj dintr-o secţiune de text, demonstrează o înţelegere corectă a textelor lungi sau complexe, cu formă sau conţinut nefamiliare” OECD = 19,9%

21,2% „Nivelul 3: găseşte şi, în unele cazuri, recunoaşte relaţia dintre mai multe fragmente de informaţie, integrează mai multe părţi ale unui text pentru a identifica o idee principală, găseşte informaţia cerută chiar dacă nu este proeminentă, demonstrează o înţelegere detaliată a textului în relaţie cu experienţa familiară proprie” OECD = 27,9%

31,6% „Nivelul 2: găseşte o informaţie sau mai multe, recunoaşte ideea principală dintr-un text, înţelege relaţiile şi înţelesul dintr-un fragment limitat de text când informaţia nu e proeminentă iar cititorul trebuie să facă inferenţe de nivel redus” OECD = 24,4%

23,6% „Nivelul 1a: localizează una sau mai multe bucăţi de informaţie prezentată explicit, Recunoaşte tema principală sau intenţia autorului într-un text cu subiect deja familiar, face conexiuni simple” OECD = 13,8%

12,7% „Nivelul 1b: localizează o singură informaţie, prezentată explicit, într-o poziţie proeminentă, într-un text scurt, simplu, cu un context familiar şi scris foarte lizibil” OECD = 4,8%

4,1% „Sub nivelul 1 b: Nu demonstrează nici cele mai elementare forme de alfabetizare măsurate de PISA” OECD = 1,1%

[Soluţia?]

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou