keyholeye

Lucian Davidescu

10 minciuni despre CNP şi de au ele picioare scurte

Iată de ce nu trebuie să răspundem deloc la un recensământ care cere obligatoriu CNP-ul .

Simpla solicitare a CNP-ului la recensământul din 2011 putea fi tratată simplu, cu refuz. Însă ghemul de minciuni, prostii şi ilegalităţi din jurul întregii poveşti sugerează că e mai bine să nu le spunem recenzorilor nimic. CNP este destul de uşor de reconstituit ulterior şi reataşat la informaţiile furnizate. Nu e clar la ce vor folosi informaţiile – presupusa fraudare a alegerilor e doar una dintre sutele de posibilităţi – dar e limpede că eforturile sunt prea mari pentru un scop aparent trivial. Culmea absurdului a fost atinsă când „Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal” a anunţat că îşi suspendă activitatea de relaţii cu publicul exact pe perioada recensământului, „deoarece se efectueaza mutarea la noul sediu alocat”.


Cum să închizi instituţia când se întâmplă cea mai amplă colectare de date personale de la înfiinţare până acum? Fie securiştii de acolo ar trebui daţi afară până la ultimul pentru incompetenţă totală, fie e o încercare penibilă de-a opri efectele legii care le dă cetăţenilor dreptul de-a cere eliminarea CNP.

În oricare situaţie, nici unul dintre argumentele pentru colectare nu ţine apa:

1. „Prin lege, informaţiile sunt confidenţiale şi vor fi folosite doar în scopuri statistice” (Sloganul recensământului)

Cât timp formularea „prin derogare de la legea X” este uzuală în ordonanţele guvernului iar serviciile de informaţii interne funcţionează după proceduri secrete şi clandestine, afirmaţia este egală cu zero.

2. „CNP este necesar pentru a stabili data şi locul naşterii” (Vergil Voineagu, preşedinte INS)

Datele sunt deja cerute separat, iar anul naşterii ar trebui să fie suficient pentru scopuri statistice.

3. „În registrele oficiale, numărul CNP-urilor active este mai mare decât populaţia efectivă a României. Aşa se face că la vot apar pe liste şi persoane decedate în urmă cu 15 ani, care nu au fost şterse de la Evidenţa Populaţiei. Este singura ocazie de a pune ordine în aceste registre” (Vladimir Alexandrescu, director de comunicare la INS).

Declaraţia asta este în mod făţiş contrară celei cum că datele vor fi folosite în scopuri exclusiv statistice. Iar scopul tot nu va putea fi atins, pentru că lipsa unui CNP nu spune dacă persoana a murit acum 15 ani sau n-a fost găsită.

4. „Doar aşa se pot evita înregistrările duble” (cei doi de mai sus, în diverse contexte)

Șansele ca o persoană să fie înregistrată de două ori sunt muuuuuuuuuult mai mici decât şansele ca altele să refuze cu totul din cauza cererii CNP.


5. “Scopul RPL este acela de a se obţine informaţii despre numărul populaţiei, distribuţia sa teritorială şi structura demo-socio-economică a acesteia, elemente absolut necesare în sistemul statistic al ORICĂRUI STAT” (o compunere penibilă publicată de INS)

Statul are suficiente metode de-a colecta informaţiile. Dacă totuşi a fost atât de incompetent să nu le folosească şi a ajuns tot la mila cetăţenilor, ar fi util ca măcar să nu-i sperie cu cereri năstruşnice.

6. „Este păcat de banii plătiţi tot de noi” (contribuabil frustrat)

Dimpotrivă, dacă un demers major al birocraţilor eşuează, arătându-le că e cazul să arate mai mult bun simţ şi să respecte contribuabilii, abia atunci sunt nişte bani cheltuiţi cu folos

7. „Se mai cere CNP şi în ţările X şi Y” (maimuţele de serviciu)

Atunci INS să facă recensământ acolo. În majoritatea nu se cere, şi chiar dacă s-ar cere ăsta nu-i un motiv să facem la fel.

8. „CNP-ul este extrem de usor de aflat” (DC++ kids)

Da, dar nu însoţit de un dosar cu informaţii personale.

9. „Informaţiile există deja pe la diverse instituţii” (resemnaţii)

Foarte bine, să le ia de acolo dacă sunt în stare.

10. „Dacă nu ai nimic de ascuns, nu trebuie să te temi” (diverşi imbecili)

Poate am, poate n-am, dar asta nu-i treaba ta, imbecilule!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *