Riscograma

Iată o veste bună: recensământul ratat!

Decât nişte bani prost-cheltuiţi, mai bine unii irosiţi cu folos.

După cum arată datele preliminare, un eşec al recensământului din 2011 nu este exclus. Este posibil chiar ca în unele oraşe numărul persoanelor intervievate să nu treacă de 50%. Ar fi o lovitură teribilă pentru birocraţie, mai dură chiar decât participarea scăzută la alegeri, care pot fi validate cu un număr oricât de mic de participanţi. Iată de ce e asta o veste bună.

1. CNP. Chiar presupunând toată buna-credinţă în povestea cu CNP-urile, faptul că organizatorii au tratat cu indiferenţă posibila reacţie publică e un motiv suficient pentru a suporta consecinţele. Desigur, e destul de greu să presupui bună-credinţă după atâtea bâlbe, improvizaţii şi comportamente bizare.

2. “Politici”. Cică în lipsa datelor, statul n-ar putea să-şi facă politicile sociale. Până acum, singura “politică socială” a fost de unde să smulgă mai multe taxe pentru a finanţa aparatul cleptocratic. Cât timp guvernul nu găseşte de cuviinţă să ia cea mai necesară decizie politică, reducerea impozitării muncii la jumătate, tabloul statistic va arăta inevitabil din ce în ce mai rău.

3. Metodologie. De fiecare dată când statul te plimbă de la o instituţie a sa la alta să faci curierat cu hârtii, este din cauza propriei incompetenţe, nesimţiri, şi inabilităţăţi de-a-şi pune ordine în date. O dată la 10 ani, ajunge să le cerşească aceloraşi contribuabili, din aceleaşi motive, bunăvoinţa pentru a centraliza ce n-a fost în stare singur. N-o merită!

Lucian Davidescu
EXITCARD