Riscograma
Lucian Davidescu

Salvarea euro e pe cale să devină o derivativă toxică

C’est la merde!

N-a fost pentru aproape nimeni o surpriză că Franţa şi Austria au rămas fără ratingurile AAA din partea Standard&Poor’s. Marea necunoscută este însă ce se va întâmpla cu mecanismul de stabilitate financiară (EFSF).

EFSF este un vehicul înfiinţat acum un an şi jumătate pentru a finanţa trezoreriile aflate în necaz mai mic decât Grecia. Până acum, a finanţat guvernele din Irlanda şi Portugalia, în interiorul unui plafon de 440 de miliarde de euro care urmează să fie mărit pentru a face loc Spaniei sau Italiei.

Fondul se împrumută de pe piaţa liberă, folosind garanţii acordate de cele mai puternice ţări din zona euro. Şi pentru că 58% din garanţii veneau de la ţări cu rating AAA, fondul primise la rândul său ratingul AAA. Ieşirea Franţei din acest club înseamnă retrogradarea a încă 20% din garanţii, iar a Austriei – încă 3%. Doar trei din cele 17 ţări ale zonei euro mai au rating triplu A, însumând doar 35% din valoarea totală a garanţiilor: Germania 27%, Olanda 6%, Finlanda 2%.

Pasul firesc al S&P este să reevalueze dacă EFSF mai merită sau nu să fie considerat un debitor lipsit de riscuri. Iar dacă va decide că nu este, începe spirala prăbuşirii. Costurile mai mari de împrumut cer şi mai multe garanţii, care duc la scăderi suplimentare ale ratingurilor naţionale, care la rândul lor erodează calificativele EFSF… şi tot aşa. Exact ca un instrument derivat în care plătitorul final este întotdeauna „altcineva”.

Cine altul? Eroul sofisticării financiare! Plătitorul de taxe.

LOADING
EXITCARD