Riscograma
Lucian Davidescu

Iată cum s-a înarmat Iranul pentru a speria de moarte orice atacator

Un nou război în Golf ar fi mult mai complicat.

Toate fregatele ruginite şi avioanele expirate ale Iranului nu fac două parale, aşa cum n-au făcut nici ale Irakului, Serbiei sau Libiei. Însă Iran a adoptat strategia unui răspuns asimetric în caz de atac. Asta poate determina chiar şi cea mai echipată armată din lume să ezite. Iată pe ce se bazează apărarea iranienilor.

Submarine ruseşti din clasa Kilo – adică aceeaşi ca şi unicul şi nefuncţionalul submarin al României. Deşi propulsate diesel, sunt totuşi greu de detectat chiar şi în ape puţin adânci. Dezavantajul lor este că un inamic superior numeric va avea drept ţintă prioritară cele trei submarine.

Mini-submarine – unele cumpărate de la nord-coreeni, altele de producţie proprie, botezate Ghadir. Avantajele lor sunt numărul – peste 20 – şi faptul că sunt mai uşor de ascuns.

Torpila Hoot – despre care se presupune că ar fi fost copiată după sovietica VA-111 Shkval. Skhval/Hoot este singura torpilă (oficial, cel puţin) care se bazează pe principiul supercavitaţiei, principiu care permite viteze de minimum 360 km pe oră, adică de trei-patru ori mai mult decât o torpilă convenţională.

Rachete anti-navă – de tot felul. Iran are o copie primitivă a Exocet, racheta care le-a dat pentru scurtă vreme speranţe argentinienilor în războiul pentru insulele Falkland. Însă mai are şi una dintre cele mai temute rachete anti-navă existente – ruseasca Moskit care atinge dublul vitezei sunetului. Ba mai mult, iranienii se laudă că au început să producă o rachetă proprie, cu traiectorie balistică, a cărei viteză ajunge până la Mach 3.

LOADING
EXITCARD