Riscograma

Apple demonstrează că tot ce credeai despre comerţ s-ar putea să fie fals

Ori asta, ori e o bulă care încă nu s-a spart

Când competitorii tăi, nume cu rezonanţă, vin pe piaţă cu preţuri la jumătate, ar trebui să te consolezi că s-au sfârşit zilele bune, cu profituri enorme, munţi de cash şi galop pe bursă . Nu e cazul Apple, nici măcar după ce a rămas fără legendarul său fondator.

1. Compania tocmai a anunţat cel mai mare profit din istorie: peste 20 de miliarde de dolari într-un singur trimestru, adică nu departe de jumătate din încasările de 46 de miliarde. Faţă de trimestrul IV din 2010, profitul s-a dublat. Iar încasările totale sunt de două ori mai mari decât ale Microsoft.

2. Rezervele de cash se apropie de 100 de miliarde de dolari, bani cu care compania fie nu ştie ce să facă fie pregăteşte o achiziţie-gigant.

3. Valoarea totală este de peste 400 de miliarde de dolari, Apple fiind umăr la umăr cu Exxon pentru primul loc în lume.

4. Cine a cumpărat acţiuni Apple la începutul lui 2009 şi-a cvadruplat până acum investiţia, adică a obţinut un randament de 300% în trei ani. Chiar şi investitorii în aur sunt invidioşi.

5. Comparativ cu un an în urmă, s-au cumpărat de peste două ori mai multe iPad-uri (15 milioane) şi iPhone-uri (37 milioane), cifre care au întrecut orice aşteptări, în contextul lansărilor-şoc din partea competitorilor.

Amazon a reuşit să vândă abia de trei ori mai puţine Kindle Fire, deşi preţul este sub jumătate faţă de iPad. E drept, deocamdată Amazon abia face faţă cererii, însă analiştii credeau că va exista un segment care să renunţe la ideea de iPad în aşteptarea Fire. Nu s-a întâmplat aşa iar pentru trimestrul I Amazon şi-a înjumătăţit comenzile. Unul dintre mmotivele probabile: mulţi dintre cei care au auzit de Live au decis până la urmă că vor mai mult.

Nokia a livrat un milion de telefoane Lumia, echipate cu Windows Live, dar încă n-a reuşit să le vândă pe toate deşi preţul coboară până la 99 de dolari. Chiar dacă telefonul a fost bine-primit, marketingul a rămas în urmă. Noul telefon este pariul pe supravieţuirea gigantului finlandez, care tocmai a anunţat pierderi-record: 1 miliard de dolari în ultimul trimestru al anului trecut.

Nu înseamnă însă că totul este decis. Şi Lumia, şi Fire sunt deocamdată disponibile doar pe o parte din pieţele potenţiale. Iar Apple încă nu a demonstrat că poate sfida gravitaţia la nesfârşit.

 

Update 19 martie 2012: De ce dă Apple dividende – 3 scenarii

Dividendele anunţate de Apple în premieră după 17 ani, pe fondul profiturilor care nu se mai opresc din creştere, a adus în actualitate o dezbatere veche şi plină de capcane: când trebuie o companie „să împartă profiturile cu acţionarii”.

Ei bine, asta se întâmplă tot timpul, iar dividendul nu schimbă mare lucru. În cazul unei companii care reinvesteşte profitul, creşte valoarea per acţiune iar acţionarul poate, teoretic, să vândă surplusul de titluri pentru a-şi extrage astfel câştigurile. Dimpotrivă, dacă firma oferă dividende, asta face ca valoarea ulterioară a acţiunii să fie mai mică. Răscumpărarea propriilor acţiuni este o operaţiune mai sofisticată. Acţiunile cumpărate sunt anulate, făcând astfel ca acţionarii rămaşi să aibă procente mai mari dintr-o companie cu cash mai puţin.

În oricare caz, câştigul teoretic este acelaşi. Practic, depinde dacă decizia a fost adecvată sau nu.

Nu trebuie să dea dividende o companie care creşte, sau care are nevoie de împrumuturi pentru a acoperi destul de repede cererea de pe piaţă sau care anticipează vremuri grele sau care se pregăteşte pentru o achiziţie strategică.

Trebuie să dea dividende o companie care a ajuns la maximum de potenţial, care are prea mulţi bani şi nimic de făcut cu ei, care crede că decât să facă o investiţie riscantă mai bine îi lasă pe acţionari să-şi aleagă singuri otrava.

Apple pare să fi trecut din prima categorie în a doua. Încă nu e clar dacă a atins maximum de potenţial, dar rezervele de cash se apropie de 100 de miliarde dolari. Cel mai complicat punct este extinderea. Au fost multe scenarii până acum, nici unul materializat. Aici apare de obicei cea mai gravă problemă, sursă a multor eşecuri din istoria M&A. Managementul este aproape tot timpul nerealist de ambiţios iar acţionarii sunt de cele mai multe ori prea slabi pentru a spune „nu”.

De data asta, scenariile sunt următoarele:

1. Apple a decis că nu există oportunitate de investiţii care să aducă un randament mai bun ca până acum, aşa că mai bine le dă banii acţionarilor
2. Sau poate a încercat să cumpere ceva dar discuţiile au eşuat.
3. Sau, dimpotrivă, dividendele sunt doar un semnal de intimidare la o masă a negocierilor de la care Apple tocmai se preface că se ridică. Caz în care încă mai pot apărea surprize.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou