Riscograma

Salarii mai mari pentru bugetari sau CAS mai mic pentru toată lumea?

O falsă melodramă.

Matematic, cele două se anulează reciproc, măcar parţial. Dacă salariile la stat vor fi mărite, nu se poate reduce CAS, sau oricum nu atât de mult cât s-ar fi putut reduce cu păstrarea salariilor. Invers, dacă scade CAS nu vor putea fi mărite salariile, sau vor fi mărite cu o sumă mult mai mică.

Însă din această matematică simplificată lipseşte un parametru: numărul bugetarilor ale căror salarii ar trebui să fie „reîntregite”. Unul dintre scopurile reducerii de salarii, rostite explicit, a fost acela de-a forţa evaluarea angajaţilor şi concedierea celor mai slabi. Nu s-a întâmplat nici una, nici cealaltă, uşoara reducere a numărului total de bugetari fiind rezultatul faptului că pensionarii sau demisionarii n-au mai fost înlocuiţi. S-a schimbat între timp ceva în bine? Dimpotrivă, criza pare să se prelungească peste cât fusese anticipat.

Motiv pentru care şi logica iniţială ar trebui să rămână valabilă. Salariile bugetarilor pot creşte – cu 16% cât este nevoie pentru a reface nivelul nominal sau cu 30% pentru a reface nivelul real sau chiar cu 100% – în cazuri critice cum este cel al medicilor, pentru a răsplăti performanţa. Totul, cu o singură condiţie: totalul cheltuielilor să rămână pe loc, adică aceiaşi bani să se împartă la salariaţi mai puţini.

Sigur, vor spune că nu se mai poate şi că sunt prea puţini ca să mai facă faţă. În realitate, nu fac faţă tocmai pentru că încă sunt prea mulţi. Iată un exemplu: Agenţia de Cadastru şi-a întrerupt timp de o lună programul cu publicul, pentru „informatizare”. După redeschidere, te-ai fi aşteptat ca măcar cartea funciară să fie accesibilă pe internet. De unde? În Bucureşti, cozile s-au triplat şi la fel timpul de aşteptare. Ghişeul se închide la două şi jumătate, în nasul celor care au ghinionul să aibă treabă acolo. E ăsta un motiv să mai angajeze oameni? Sau să-i dea afară pe toţi?

Aşa-numita „anvelopă salarială” – banii care pot fi cheltuiţi cu personalul – este în bugetul statului puţin sub 40 de miliarde de lei. Înseamnă aproximativ 6,9% din PIB, faţă de un vârf de 9,2% în 2009. Măcar până când economia va creşte suficient încât cele 40 de miliarde să însemne doar 5% din PIB iar numărul bugetarilor să scadă de la 1,3 milioane la mai puţin de un milion, plafonul este foarte util, indiferent de ce majorări individuale de salarii se întâmplă în interiorul său.

În schimb, fiecare procent câştigat aici poate fi folosit în reducerea viguroasă a impozitării muncii, de la nivelul enorm de 45% la cât a ajuns acum.

În 2012, statul încearcă să-şi crească veniturile de şase ori mai repede decât economia.

Următorul guvern va fi obligat să respecte ţinta incredibil de ambiţioasă asumată de Emil Boc, de-a mări încasările la buget cu aproape 8% în condiţiile unei creşteri economice de numai 1,5%.

Creşterea de venituri este singurul mijloc de atingere a deficitului de 1,9% din PIB, în condiţiile în care cheltuielile vor continua să crească. Continuă, practic, politica ultimilor ani, în care cheltuielile statului au crescut constant, iar factura a fost plătită de sectorul privat. Diferenţa este că pârghia majorării TVA a fost epuizată, singurele instrumente rămase în mâinile guvernului fiind să reducă evaziunea fiscală sau să îi stoarcă şi mai mult pe contribuabilii buni-platnici.

Însă cel mai periculos efect secundar este situaţia în care creşterea rapidă a încasărilor la buget ar pune frână economiei private, compromiţând astfel chiar şi modesta ţintă de creştere economică. Aceasta a fost deja redusă la 1,5%, în urma discuţiilor cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional şi Comisia Europeană.

Printre motive se află riscul recesiunii din zona euro, consecinţele negative ale politicii fiscale, dar şi „efectul de bază”, adică avansul peste aşteptări de anul trecut, care s-ar fi cifrat la 2,5% şi care face ca orice evoluţie ulterioară să pară mai modestă.

Produsul Intern Brut al României va ajunge anul acesta la 580 de miliarde de lei, după 545 miliarde de lei anul trecut, evoluţie care include efectele inflaţiei. Încasările bu getare ar urma să crească de la 182 la 195 de miliarde de lei, adică la recordul istoric de 33,7% din PIB. La rândul lor, cheltuielile vor creşte de la 205 la 207 de miliarde de lei, însăponderea lor în PIBva scădea la 35,7%. Suma ar putea fi suplimentată în scopul absorbţiei fondurilor structurale.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou