thumbsdown

Lucian Davidescu

Conjuraţia imbecililor: de ce au distrus votul uninominal

Le plac listele!

Un sistem de vot care să întrunească toate criteriile electorale este imposibil prin definiţie: unele se exclud pe altele. Există doar compromisuri deştepte, iar cel folosit în România la ultimele alegeri s-a întâmplat să fie cel mai bun posibil? Dovada că e cel mai bun posibil? Păi iată, tocmai l-au „îmbunătăţit” cu unul mai prost!

Sigur, şi sistemul acesta avea nişte dezavantaje, însă se adunau toate la ei. E un dezavantaj să ai cele mai multe voturi şi totuşi să nu ajungi în Parlament? Pentru candidat sigur este. Pentru alegător mai puţin.

Acesta a fost punctul aparent vulnerabil al sistemului de acum. De fapt, este un punct forte. Să explicăm:

În primul rând, nu e deloc ieşit din comun. De exemplu, este corect să iei cel mai mare punctaj la examenul auto teoretic şi totuşi să nu primeşti permisul. Evident, răspunsul este că nu-ţi foloseşte la nimic nota maximă la „sală” dacă n-ai luat „traseul”. Exemplele de examene duble sunt nenumărate.

Exact asta a introdus „sistemul uninominal cu compensare”, care se foloseşte acum. Un examen dublu. Nu te mai baţi doar cu rivalii de la alte partide, te baţi şi cu colegii de la acelaşi partid. Este uşor de probat în practică. Aproape toţi cei care au ratat parlamentul de pe locul I au avut cele mai mici scoruri din judeţ faţă de candidaţii din acelaşi partid. Aproape toţi cei care au intrat de pe locul trei au avut procentele cele mai mari în interiorul propriului partid.

Modelul general al perdantului de pe locul I este nesuferitul care s-a lipit de un partid mare, şi căruia i-a irosit voturi. Invers, ca să câştigi de pe locul trei trebuie să fii mai bun decât media unui partid mic.

Asta i-a înnebunit pe politruci. Se obişnuiseră cu ideea că îşi primesc procentele în funcţie de „toanele prostimii”, dar măcar mai departe ştiau o aritmetică simplă: Atât la sută înseamnă atâtea „locuri eligibile” pe care le împărţim cum vrem noi. Cum să intervină „prostimea” în proces?

Iată cel mai cunoscut exemplu: Norica Nicolai. A luat locul 1 cu puţin sub 50% într-un colegiu din Călăraşi, dar totuşi a pierdut. Nedrept? Aparent da. Dar nedreptatea Noricăi înseamnă dreptate pentru oamenii de acolo. PNL avea oricum peste jumătate din voturi. A luat instantaneu două din cele trei colegii după ce candidaţii de acolo au avut peste 50%. Însă în al treilea colegiu a fost paraşutată Norica Nicolai, după un mandat prin Cluj, într-o circumscripţie sigură. Mulţi au votat în continuare partidul, indiferent de numele candidatului. Unii poate au pus ştampila uşor supăraţi. Însă au fost destui cei care au refuzat să mai vină la vot sau au pus ştampila pe altceva tocmai pentru că n-au vrut un candidat cu care n-aveau nici în clin nici în mânecă. Partidul a pierdut voturi care adunate devin mandate. Asta înseamnă uninominal.

În oricare alt sistem uninominal asta nu se întâmplă. În sistemul cu un tur, Norica era parlamentar. În cel cu două tururi, avea şanse maxime de câştig. Ambele sisteme trimt în parlament reprezentanţi ai teritoriilor, nu ai oamenilor. Iar greşelile, compromisurile, batjocura – toate rămân „în teritoriu”. În sistemul de vot pe cale de-a fi abolit, sistemele comunică şi orice greşeală se plăteşte.

1. Sunt colegii unde poţi să iei majoritate şi cu infractori recidivişti. Însă dacă în loc de 70% iei doar 60%, diferenţa de voturi poate însemna un mandat pierdut în altă parte.

2. În altele (Cazul Nicolai) unde un mandat relativ sigur este pierdut.

3. Sunt unele unde poţi obţine un loc întâi chinuit în care diferenţa să o facă doar numărul de voturi.

4. Sau e de ajuns să-i smulgi destule voturi primului clasat ca să-i iei locul.

5. În fine, sunt colegii unde n-ai nici o şansă, dar dacă arăţi un candidat decent voturile lui nu se pierd ci îl ajută pe colegul său de la punctul 4.

Toate aceste virtuţi nu se văd în actuala legislatură şi nu s-ar fi văzut nici în următoarea. Era nevoie de trei rânduri de alegeri. Iată de ce:
În 2008, n-au ştiut ce i-a lovit. Şoc şi haos!
În 2012, ar fi făcut greşeli în cunoştinţă de cauză, sperând nerod că le va merge. Degeaba!
În 2016, abia, unii ar fi cedat în faţa realităţii şi ar fi încercat să vină cu candidaţi decenţi în fiecare colegiu. Câştigătorii!
Le e groază de scenariul ăsta. Şi de-aia încearcă să-l împiedice acum.

Hyde Park

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *