EXITCARD

salarii-bugetari

Lucian Davidescu

O promisiune pe care n-o mai face nimeni: să fie aplicată legea salarizării unitare

Ştiaţi că în România există o lege care se încalcă pe ea însăşi? Nu doar că există, dar ea „funcţionează” deja pentru al treilea an consecutiv.

„Legea Salarizării Unitare” spune aşa: “În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice”. NU se aplică!

Legea salarizării putea ţine loc de tăierea uniformă cu 25% încă de la jumătatea lui 2010. Privilegiaţii sistemului ar fi suferit mai mult, pierzând chiar şi 50%, în schimb cei cu salarii mici ar fi suferit puţin sau deloc.

Din iunie, când salariile vor fi recuperate în proporţie de peste 93%, teoretic ar fi loc de creşteri tocmai pentru categoriile cele mai nedreptăţite – de exemplu medicii.

Însă legea nu s-a aplicat nici în 2010, nici în 2011 şi nici anul acesta. În programul de guvernare al lui MRU, îi era dedicat un singur rând, vag-heirupist: „Reforma salarizării personalului plătit din fonduri publice”. În programul de guvernare al lui Ponta, jumătate de rând, vag-ostil: „Reanalizarea Codului Muncii şi a Legii salarizării unice pentru salariaţii bugetari”.

În lipsa unui reper clar, se aplică tot creşterile uniforme. Câteva lămuriri pentru întrebarea dacă „sunt sau nu sunt bani”.

1. Ca principiu, nu mai „sunt bani” pentru nimic. Dacă bugetul merge pe deficit, orice cheltuială în plus trebuie luată din împrumuturi. Rămâne doar de stabilit cât de mari să fie împrumuturile nete, adică deficitul. Deocamdată, creşterea este încă interiorul celor „3% din PIB”. Miliardele „tampon” din trezorerie nu au vreo relevanţă: contabil, ele vor fi folosite doar pentru cheltuielile bugetate.

2.

Există o a doua constrângere: aşa-numita „anvelopă salarială”, de 42 de miliarde de lei pe an. Vestea bună este că această anvelopă nu va fi depăşită. Datele de pe primul trimestru arată că s-au cheltuit cu salariile sub 92% din sfertul aferent de anvelopă. Asta înseamnă că teoretic era posibilă o creştere cu 9% încă de la începutul anului. Cu cât creşterea este amânată mai mult, cu atât procentul teoretic este mai mare. Deci „reîntregirea” până la sfârşitul anului acesta este perfect posibilă chiar şi în interiorul unei politici ultra-prudente.

3. Problema apare la anul când, teoretic, anvelopa se menţine dar salariile sunt plătite integral de la început. Indiferent de performanţele economiei, „anvelopa” este nemiloasă şi spune că trebuie să continue să plece angajaţi din sistem. Cifra se poate calcula, este undeva între 5 şi 10% faţă de numărul de acum. Aici, regula este inversă: cu cât mai târziu, cu atât mai mulţi.

Teoretic, pe cifre stăm perfect, iar ăsta e un motiv de îngrijorare maximă: bugetarii vor avea salariile reîntregite, cu toate excesele şi nedreptăţile conservate ca nişte mumii, însă cu motivaţii chiar mai puţine decât acum pentru aplicarea salarizării unitare.

Altfel spus, trei ani pierduţi.

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *