EXITCARD

facebook-ipo

Lucian Davidescu

Gata, Facebook a atins vârful bulei, sau se mai dublează o dată?

Cine râde, cine plânge şi de ce.

Când o un brand cunoscut şi folosit în toată lumea se suprapune cu o listare de proporţii, imposibil să nu se lase şi cu puţină isterie. Este şi cazul Facebook: ce-a entuziasmat dimineaţa, dezamăgeşte seara .

Discuţia nu-i dacă Facebook e sau nu o bulă. Poate fi, aşa cum putea fi şi la ultima discuţie pe tema asta, anul trecut. De atunci şi până acum, valoarea s-a dublat, de la 50 la 104 de miliarde de dolari. Orice scenariu rămâne deschis: se poate duce sau nu la un dolar, trecând prin toate traseele imaginabile, adică inclusiv printr-o nouă dublare.

Însă, când adrenalina este sus, timpul curge parcă mai greu. După listarea în care Facebook a adunat 16 miliarde de dolari, la preţul de 38 de dolari pe acţiune, „n-a crescut destul de mult”, „s-a dezumflat prea repede” şi a fost nevoie ca investitorii existenţi să susţină nivelul de preţ.

Nu-i nicio surpriză. E doar politică. Să explicăm:

Listarea a fost de tip „ofertă publică iniţială”. Până acum, compania era „privată”, adică existau acţionari rezultaţi din infuzii de capital anterioare şi tranzacţii bilaterale, însă compania nu avea obligaţii de transparenţă şi nici vreo cotaţie de referinţă. Acum, Facebook a devenit „publică”: asta înseamnă că au fost emise acţiuni noi, pe care le-a putut cumpăra oricine şi care pot fi revândute uşor şi rapid pe NASDAQ. Banii intră în conturile companiei.

Se ştia destul de clar intervalul în care se va învârti preţul, pe baza multiplelor evaluări şi tranzacţii private. De aici, începe politica:

În cele mai multe cazuri, politica este ca investitorii nou-intraţi să fie avantajaţi pintr-o reducere de preţ, care se materializează într-un profit rapid şi bonus de entuziasm.

Însă acest lucru nu e gratis. Preţul e plătit de acţionarii existenţi, care îşi văd procentele diluate pe bani puţini. De ce acceptă? Pentru că banii cei noi sunt necesari pentru dezvoltarea companiei la nivelul următor, la care acţiunile ajung să valoreze substanţial mai mult. O mică pierdere de etapă nu prea contează.

Însă atunci când compania are reputaţie foarte bună şi poate obţine uşor finanţare, nu are nevoie de momeli. Caz în care încearcă să maximizeze valoarea pentru acţionarii existenţi. Preţul trebuie să fie cât mai mare, dar fără să depăşească pragul la care emisiunea nu e subscrisă în totalitate.

Exact asta s-a întâmplat la Facebook. Toate acţiunile s-au vândut. Pentru scurt timp, preţul a atins chiar un vârf de 45 de dolari. După care, pe măsură ce investitorii pe termen scurt şi/au marcat profiturile, a scăzut înapoi. La nivelul de 38 de dolari, intermediarii s-au simţit chiar datori să intervină şi să nu lase preţul să coboare, dintr-un motiv simplu: să-şi protejeze o investiţie încă bună.

Sigur că mulţi dintre nou-intraţi sunt dezamăgiţi: le-ar fi plăcut să plece acasă cu 10-20-50% în doar câteva zile. Însă dezamăgirea lor pur şi simplu nu contează: Dacă preţul o ia din nou în sus, vor uita şi se vor bucura.

Dacă a atins maximum posibil şi începe să scadă, Facebook se va bucura că măcar n-a făcut un cadou inutil.

EVZ

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *