Riscograma
Lucian Davidescu

Lungul drum al Oltchim de la „Perla Coroanei” la „Mormanul de Fier Vechi”

Jale mare pentru Oltchim, ale cărui şanse de supravieţuire sunt tot mai aproape de zero! Momentul Dan Diaconescu a zgândărit nostalgii care păreau adormite.

În anii 80, România se putea lăuda cu una dintre cele mai mari producţii petrochimice din Europa, dar şi cu vreo şase milioane de capete de vită. Simbioza dintre agricultură şi industrie era strânsă, iar rezultatul net – nul. În magazine, laptele se vindea pe cartelă iar carnea de vită – deloc. Banii veniţi din exportul lor plăteau ratele pentru „industrie”, care nu le putea plăti singură.

Pentru că în contabilitatea comunistă pierderea era interzisă iar cursul valutar nu exista, se inventase un ajustor sinistru: „cursul de revenire din operaţiunile de export”. Orice produs local era orientat preponderent spre export, indiferent de preţul care putea fi obţinut. Dacă preţul era la o treime din costuri, se calcula pur şi simplu un „curs de revenire” de 60 de lei pe dolar faţă de 20 de lei, cel oficial. Paguba era acoperită de carnea de vită, grâne şi alte câteva produse nu erau „refuzate la export”. Pentru regim, important era că a încasat un dolar. Pentru „oamenii muncii”, asta însemna pagubă, tradusă explicit prin foame.

De aceea, e de înţeles nostalgia pentru ceva construit cu atâtea sacrificii şi felul în care ea a reuşit să supravieţuiască vreme de două decenii, aproape cât legendarul partizan japonez Onoda, care nu aflase că războiul s-a terminat. Însă e de neînţeles halucinaţia celor care au crezut că un model economic prost poate supravieţui după vechea reţetă – chiar dacă văcuţele finanţatoare se împuţinaseră cu două treimi. Rând pe rând, fabricile ceauşiste au trecut prin „trilema FMI”: rentabilizare, privatizare sau închidere.

Cea din urmă a mers cel mai uşor iar prima aproape deloc. Oltchim a reuşit să tragă de timp 20 de ani. Pierderile au ajuns la zeci de milioane de euro pe an iar datoriile – la 700 de milioane. Căpuşele prosperau! Serviciile „secrete” au scris aproape 200 de rapoarte despre ce se întâmplă acolo, fără nici un rezultat. (Ce-o fi aşa secret în ele? Să le facă publice, să afle şi poporul contribuabil!). Ziarele au scris mii de articole despre cine şi cum fură, dar de fiecare dată dezvăluirile au pălit în faţa raţiunilor „strategice”.

În cele din urmă s-a confirmat şi în acest caz una dintre „profeţiile” tranziţiei româneşti. Că industria comunistă era un morman de fier vechi. O profeţie optimistă de altfel: dintr-un morman de fier vechi, o minte dibace poate alege lucruri care să valoreze mai mult decât trag la cântar, poate recupera lucruri pe care fostul proprietar n-a ştiut să le folosească sau poate asambla maşinării funcţionale (de exemplu, China importă un milion de tone de deşeuri metalice în fiecare lună, în principal din SUA, şi le procesează cu profituri substanţiale).

Industria în sine nu valora mare lucru, dar putea fi refolosită baza industrială construită în comunism – infrastructură, deprinderi tehnice şi etică a muncii, chiar aşa precare cum erau.

A fost preferată abordarea orgolioasă, în care industria era o „coroană” iar orice combinat falimentar din contrucţie – o „perlă”. Păi în aşa o peşteră de-a lui Ali Baba, fireşte că s-au aciuat numai hoţi.

12 comentarii
Florin Diaconu

Măcar să fi fost directorul fabricii japonez. Îşi făcea seppuku şi termina treaba. La noi, nici urmă de onoare sau de remuşcare.

Dan Vasii

Concret si la obiect! Mic manual de economie pentru national-socialisti!!!

Stefan Muresan

Eu chiar vroiam sa-l vad pe DD „patron” acolo… sa vezi ce distractie era zilnic, in direct si in reluare 😉

Cornel Stoienica

Foarte corect. din pacate sunt inca multi romani care viseaza cai verzi pe pereti si inghit povesti nemuritoare, pe care iubitii politicieni le livreaza generos in campanii electorale si… lovituri de stat.

tomis

Nici macar basism. Tu adica, pa.

„Mi-am propus să recapitulez unităţile industriale bucureştene importante existente în 1989, în comparaţie cu situaţia de astăzi, 2011.
Este o primă încercare şi care va cunoaşte, desigur, completări. Chiar şi aşa, simpla alăturare a ceea ce a fost în 1989 cu ceea ce este astăzi arată oricui mărimea dezastrului industrial.
*
În 1989 funcţionau în Bucureşti următoarele platforme industriale:
I. 23 August
II. IMGB (Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti – Berceni)
III. Pipera
IV. Militari
V. Băneasa-Otopeni
VI. alte întreprinderi mari din Capitală.
În continuare, prezint unităţile ce funcţionau pe fiecare platformă, după următoarea schemă:
a. Numele întreprinderii
b. Specializarea, producţia ei
c. Numărul de muncitori (salariaţi)
d. Evoluţia după decembrie 1989
I. Platforma industrială 23 August
1. a. Uzinele 23 August, numite şi „mecanicul şef al ţării”
b. locomotive diesel hidraulice, echipamente de frână şi alte componente pentru vagoane de cale ferată, echipamente complexe pentru foraj-metrou, felurite piese forjate şi turnate, motoare mari pentru motonave, instalaţii petroliere de foraj la mari adâncimi…
Dispunea şi de o secţie nouă de producţie specială, folosită integral pentru tancurile româneşti şi alt armament necesar înzestrării armatei. Producţia mergea şi la export.
c. 18.000 salariaţi – disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Uzina a fost „privatizată” pe bucăţi. Utilajele – unele de înaltă tehnicitate, din ultima generaţie – au fost tăiate şi vândute, ca fier vechi, la export.
Câteva foste hale de producţie sunt astăzi folosite de firme străine pentru depozitarea de mărfuri.
Uzina 23 August a fost complet desfiinţată.
*
2. a. Întreprinderea Republica, în proximitatea celei precedente
b. Ţevi laminate de toate dimensiunile.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. „Privatizată” pe bucăţi; utilajele demontate şi vândute ca fier vechi. Construcţiile sunt în curs de demolare pentru a „reda” terenul „circuitului imobiliar”. Azi complet desfiinţată.
*
3. a. Întreprinderea de Maşini Unelte şi Agregate Bucureşti (IMUAB), construită în 1963-1967 pe teren viran
b. Maşini unelte şi agregate de mare precizie, maşini cu comandă program, cu citire optică şi numerică – destinate altor întreprinderi constructoare de maşini. Exporta cca. 30-32% din producţie.
c. Avea peste 6.000 salariaţi, cu personal românesc calificat în Germania şi Elveţia. A fost în întregime disponibilizat.
d. În prezent funcţionează o mică secţie cu 160 (una sută şaizeci) persoane care produce repere pentru echipamente nucleare.
Clădirile sunt „programate” spre dărâmare pentru a „reda” terenul „circuitului imobiliar”.
IMUAB a fost practic desfiinţată.
*
4. a. Întreprinderea de cabluri şi materiale electroizolante (ICME) construită în zona „Căţelu”
b. producea majoritatea sortimentelor de cabluri şi materiale electroizolante, cabluri telefonice pentru intern, pentru export.
c. Avea 2.400 salariaţi. Mai funcţionează o secţie cu 80 de persoane.
d. Clădirile lăsate în paragină, instalaţiile demontate şi vândute ca fier vechi.
*
5. a. Întreprinderea de Material de Construcţii Granitul, aflată la capătul tramvaiului 14 pe Şoseaua Pantelimon
d. Demontată şi înlocuită cu trei supermarketuri: Cora, Bricostore, Dedeman.
*
6. a. Filatura Română de Bumbac
d. Lucrează cam la 1/3 din capacitate. Se preconizează închiderea şi demolarea, cu motivarea scoaterii întreprinderilor industriale din aria oraşului propriu-zis. Motivarea este falsă deoarece s-au efectuat închideri şi dărâmări de unităţi industriale, fără a le muta în afara oraşului.
*
7. a. Întreprinderea Optică Română (IOR) cu două sedii: Balta Albă şi zona Căţelu.
b. Aparatură optică pentru aria medicală; echipamente speciale pentru armată: binocluri, lunete pentru artileria antiaeriană, lunete pentru ochire pe timp de noapte.
c. Nu cunosc efectivele care lucrau în ambele sedii.
d. Sediul din Balta Albă a fost închis şi urmează a fi (sau a fost) dărâmat pentru că se află „în incinta oraşului”. Unitatea din Căţelu a fost „privatizată”, nu mai produce nimic, iar construcţiile sunt folosite ca depozite de mărfuri.
*
8. a. Întreprinderea Electroaparataj
b. producea aparatură electrotehnică pentru întreprinderile din România şi pentru export.
c. circa 1.200 salariaţi.
d. a fost închisă şi nu mai produce.
*
9. a. Întreprinderea Policolor
b. Producea lacuri şi vopsele pentru piaţa românească.
c. Circa 1.200 salariaţi.
d. A fost privatizată cu un investitor străin şi a funcţionat mai bine de 3 ani; după aceea, investitorul a mutat cele mai mari secţii de producţie în Bulgaria.
În Bucureşti au rămas două secţii care produc lacuri şi vopsele pentru piaţa locală. Celelalte secţii s-au închis şi câteva clădiri au fost demolate.
*
II. Platforma industrială IMGB (Berceni)
A fost construită în anii ’60 pe un teren viran în aria de sud a Capitalei.
10. a. Prima unitate a fost Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB)
b. Profil metalurgic şi construcţii de maşini; producea oţel în cuptoare electrice gigant de 50 şi 100 tone; înzestrată cu forje şi tratamente termice.
A livrat turbine pentru centralele hidro şi termoelectrice de 300 Megawaţi şi demarase şi pentru cele de 700 Megawaţi.
Dispunea de cea mai mare presă din ţară (a treia din lume după SUA şi URSS), cu o putere de 12.000 tone-forţă. Cu aceasta se forjau axele rotoarelor gigant pentru turbinele electrice montate la Turceni, Rogojelu şi Porţile de Fier.
c. Cca 6.000 salariaţi, care au fost cu toţii disponibilizaţi.
d. Gigantul industrial a fost adus în stare de prefaliment şi „privatizat” către o firmă străină pe suma de 500.000 $ (o jumătate de milion de dolari).
Noul „proprietar” a trecut la demolarea unor părţi şi vânzarea altora. Astfel, a vândut sediul fostei case de cultură IMGB cu 1.500.000 de dolari, de trei ori preţul pe care-l plătise pentru întregul complex industrial, cu instalaţii, clădiri şi terenul aferent!!
„Strălucite” exemple de privatizare!
*
11. a. O secţie a Uzinei Vulcan funcţiona pe platforma industrială IMGB
b. Producea pereţi membrane pentru cazanele mari de 1.000 tone aburi/oră, folosite la centralele termoelectrice.
c. Nu cunosc efectivul de salariaţi.
d. Şi-a încetat producţia odată cu închiderea Uzinei Vulcan Bucureşti.
*
12. a. Centrala Electrică de Termoficare (CET Sud)
b. Funcţiona tot în incinta industrială IMGB. Producea energie electrică pentru Platforma industrială şi energie termică pentru Cartierul Berceni (cu peste 250.000 locuitori).
c. Nu ştiu efectivul de salariaţi.
d. Şi-a redus treptat activitatea; astăzi mai produce cca 40% din nivelul 1989.
Personalul „excedentar” a fost disponibilizat – pensionat anticipat, trimis în şomaj tehnic temporar, apoi definitiv!
*
III. Platforma industrială Pipera
13. a. Întreprinderea Electronică
b. Producea televizoare, aparate de radio etc.
c. Lucrau cca 3.000 persoane, care au fost dispozibilizate.
d. A fost închisă, iar producţia autohtonă a fost înlocuită cu marfă de import.
*
14. a. Întreprinderea de Cinescoape
b. Producea tuburi cinescop pentru televizoare.
c. Cca 800 salariaţi.
d. A fost închisă; halele sunt goale; cuptoarele şi alte instalaţii s-au demontat şi vândute ca fier vechi.
*
15. a. Întreprinderea Conect
b. Producea contactori pentru toată industria din ţară cât şi pentru export.
c. Circa 1.200 salariaţi.
d. A fost închisă; clădirile sunt în ruină.

*
16. a. Microelectronica
b. Producea circuite multistrat pentru industria electronică şi electrotehnică.
c. Dispunea de cca 700 salariaţi, personal ultracalificat.
d. Şi-a încetat orice producţie.
*
17. a. Întreprinderea de Calculatoare
b. Producea calculatoare electronice de felurite capacităţi, marca „Felix”.
c. Avea cca. 2.000 salariaţi.
d. A fost închisă. Clădirile au fost închiriate unor firme de comerţ, iar utilajele, demontate şi vândute ca fier vechi.
*
18. a. Fabrica de Elemente pentru Automatizare (FEA)
b. Producea felurite elemente de automatizare necesare industriei româneşti şi pentru export.
c. Nu cunosc numărul salariaţilor. Avea personal ultracalificat.
d. Fabrica s-a închis, utilajul vândut, iar spaţiile au fost închiriate.
*
19. a. Întreprinderea Automatica (pe Calea Floreasca)
b. producea panouri de automatizare.
c. salariaţi: circa 1.800.
d. Închisă, nu mai produce nimic, clădirile sunt închiriate.
*
20. a. IPRS Băneasa
b. Producea piese radio şi semiconductori.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. Unitatea a fost închisă, clădirile propuse pentru dărâmare.
*
21-22. a. Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică (ICPE) şi Institutul de Cercetări Electronice (ICE)
Ambele au fost închise, clădirile au fost închiriate.
*
23. a. Combinatul de Prelucrarea Lemnului – Pipera (CPL)
b. Producea tâmplărie şi mobilă trimisă la export – în proporţie de 80% – în ţări din UE, URSS, China.
c. Numărul salariaţilor: 3.400.
d. Produce, în prezent, circa 28% din nivelul anului 1989. A rămas cu cca 600 salariaţi.
Multe spaţii au fost închiriate şi au primit alte utilizări.
*
IV. Platforma industrială Militari,
situată în vestul Capitalei
24. a. Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS)
b. Utilată pentru turnarea din fontă a radiatoarelor, căzilor de baie şi felurite elemente sanitare.
c. Număr salariaţi 2.800.
d. „Privatizată” pe bucăţi, unele secţii desfiinţate, celelalte şi-au redus activitatea.
Lucrează în prezent 480 persoane.
*
25. a. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO)
b. Producea bolţari pentru zidărie din beton celular autoclavizat (BCA). Avea tehnologie nouă de import, inclusiv cuva de autoclavizare şi centrala termică producătoare de abur folosit la autoclavizare.
c. Avea circa 1.600 salariaţi.
d. Mai lucrează 420 persoane, a fost privatizată şi produce cam 40% din nivelul anului 1989.
*
26. a. CESAROM
b. Producea faianţă, gresie, plăci ceramice.
c. Avea 2.100 salariaţi.
d. Privatizată; produce cca 30% din volumul anului 1989 şi are 530 persoane.
„Privatizarea” şi reducerea drastică a producţiei au deschis calea importurilor de materiale de construcţii din Italia, Spania, Grecia, China…
*
27. a. Turbomecanica, construită în anii 1974-1980, pe autostrada A1, tot în zona Militari, cu tehnologie şi asistenţă de specialitate britanică.
b. Producea motoarele pentru avioanele Rombac, IAR 80 şi IAR 90 – sub licenţă britanică.
c. Avea cca 3.000 salariaţi, parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. „Privatizată” pe „sectoare” (bucăţi). Nu mai produce nimic. Halele au fost închiriate unor firme străine pentru a fi folosite ca depozite de mărfuri.
*
28. a. Centrala electrică de termoficare (CET Vest)
b. Producea energie electrică pentru toate întreprinderile din zonă şi energie termică pentru cartierele de locuinţe Militari şi Drumul Taberei.
c. Efectiv de 2.300 salariaţi când a funcţionat cu randament. Azi mai produce 40-45% din capacitate, cu cca 1.100 oameni.
*
V. Platforma industrială Băneasa-Otopeni
29. a. Întreprinderea de avioane Bucureşti-Băneasa
b. Construia, sub licenţă britanică, avioane de pasageri ROMBAC – cu 110 locuri, cu motoare – licenţă britanică – fabricate la Turbomecanica.
c. Peste 2.000 salariaţi, o parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. Producţia a încetat. O parte din hale folosite la întreţinerea şi reparaţia avioanelor TAROM.
Alte hale folosite pentru felurite expoziţii, inclusiv Salonul Internaţional al Automobilului – Bucureşti (SAB).
*
30. a. Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie, construită în 1976-1980 pe un teren liber, în proximitatea fabricii de avioane (vezi nr. 29 mai sus)
b. A funcţionat:
– ca institut de cercetare;
– unitate de producţie pentru piese necesare construcţiei de avioane.
c. Peste 1.800 salariaţi, din care 350 ingineri.
d. A fost închisă. Producţia a încetat. Unele hale folosite ca depozite de mărfuri.
*
31. a. Întreprinderea de aparate de măsură şi control – Otopeni construită lângă calea ferată de centură
b. Producea aparatură de măsurat şi control de diferite tipuri şi destinaţii.
c. Cca 800 salariaţi.
d. Mai lucrează cu 400 oameni şi produce macarale mici şi schele pentru construcţii.
*
32. a. Laromet, în zona de nord a Capitalei, spre Bucureştii Noi
b. Producea profiluri laminate.
c. Peste 1.300 salariaţi.
d. Privalizată; astăzi cu 350 muncitori şi o producţie limitată la câteva profiluri.
*
VI. Alte întreprinderi în aria Bucureştilor
33. a. Flamura Roşie, pe strada Lânăriei
b. Producea îndeosebi ţesături din lână şi bumbac, în mare parte pentru export.
c. Peste 1.700 salariaţi.
d. Fabrica a fost închisă. „Investitorul” care a preluat totul a transformat halele în depozite-magazin de mobilă.
*
34. a. Steaua Roşie (fosta Wolf) situată pe Dealul Spirii. Extinsă şi reconstruită în anii ’80, ca o fabrică nouă
b. Fabrica utilaje pentru construcţii.
c. Avea circa 1.200 salariaţi, acum disponibilizaţi.
d. Fabrica a fost complet închisă.
*
35. a. Electrotehnica, situată în cartierul Drumul Taberei
b. Producea aparatură electrotehnică pentru toate fabricile din ţară şi pentru export.
c. Avea 1.800 salariaţi, care au fost disponibilizaţi.
d. Întreprinderea a fost demolată.
*
36. a. Întreprinderea de maşini electrice Bucureşti (IMEB) situată în spatele fabricii de confecţii APACA
b. Producea motoare electrice. Utilată cu maşini automate de bobinat, rotori şi statori, importate din Elveţia.
c. Avea de cca 2.100 salariaţi.
d. Utilajele au fost tăiate şi date la fier vechi. Pe terenul fostei întreprinderi s-au deschis două supermarketuri.
*
37. a. Întreprinderea Electromagnetica, pe Calea Rahovei
b. Producea centrale telefonice (sub licenţă), telefoane, echipamente de telefonie şi transmisiuni. Folosită şi la export, ca, de exemplu, în Grecia.
c. Avea în jur de 1.700 salariaţi.
d. Mai funcţionează o secţie cu 90 oameni care produce aparate telefonice.
*
38. a. Uzina Vulcan (în gard cu Electromagnetica)
b. Producea cazane cu aburi pentru termocentrale şi echipamente pentru calea ferată.
c. Lucrau peste 3.000 oameni.
d. Închisă, în curs de demolare.
*

39. a. Timpuri noi, fosta Lemaître
b. Producea compresoare de felurite tipuri, echipamente pentru metrou.
c. Lucrau cca 1.600 salariaţi, disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Închisă şi demolată.
*
40. a. Ţesătoria 7 noiembrie Dudeşti
c. Lucrau cca 800 persoane (femei).
d. Demolată. Pe terenul ei s-au ridicat 6 blocuri cu apartamente.
*
41. a. Întreprinderea textilă Flacăra de pe strada Lânăriei.
d. Închisă, halele utilizate pentru depozitarea feluritelor mărfuri.
*
42. a. Adesgo, pe Calea Şerban Vodă
b. Producţie bine-cunoscută de ciorapi.
c. Avea 600 lucrătoare.
d. Mai lucrează o singură secţie, iar ciorapii de damă se importă.
*
43. a. Întreprinderea Tehnica Medicală, pe şoseaua Berceni.
b. Aparatură medicală de profil.
c. Lucrau circa 700 persoane.
d. Întreprinderea a fost lichidată, fostele spaţii sunt astăzi depozite şi urmează a fi dărâmate.
*
44. a. Întreprinderea de încălţăminte Carmen, pe şoseaua Panduri. Marcă bine-cunoscută.
b. Avea circa 1.200 salariaţi. Privatizată prin metoda MEBO, s-a închis după 4 ani.
*
45. a. Uzinele Chimice Române, pe şoseaua Panduri
b. Produceau o gamă variată de vopsele.
c. Lucrau cca 700 persoane.
d. A fost închisă. Halele de producţie parţial demolate, restul transformat în spaţii de depozitare. Programată pentru demolare.
*
46. a. Atelierele 9 Mai, vis-à-vis de APACA
b. Producea utilaje şi instalaţii pentru construcţii.
c. Avea 900 salariaţi.
d. În prezent demolate.
*
47. a. Uzinele Semănătoarea, extinse în 1985-1986
b. Producea maşini şi utilaje agricole, semănători, combine de recoltat grâu şi porumb, pluguri pentru tractoare, alte utilaje complexe.
c. Avea 2.800 salariaţi.
d. În prezent 400 salariaţi produc pluguri, sape, cazmale, lopeţi, alte mici unelte.
*
Pe lângă cele 47 întreprinderi (uzine) mai sus-arătate, mai funcţionau alte zeci de unităţi mai mici, plus atelierele cooperativelor de producţie în cele mai variate domenii. Cu puţine excepţii (frizerii şi saloanele de coafură, unele croitorii) atelierele s-au închis. Este tot mai anevoios să găseşti vreo unitate să-ţi poţi repara ceva.
Privatizarea industriei a reprezentat o imensă cacealma, care a dus la desfiinţarea, în proporţie de peste 90%, a unităţilor existente în 1989. Investiţiile în aceste unităţi cu tehnologia aferentă s-au pierdut în întregime.
Cu câteva excepţii (automobile, combinatul de la Galaţi…), România nu mai are o bază industrială.
O evaluare pe fiecare centru al ţării ar prezenta magnitudinea dezastrului industrial al României.
Este greu de aflat în Europa sau în alte părţi o ţară care în mod deliberat, dar şi din inconştienţă şi-a distrus propria ei bază industrială, înlocuind-o cu importuri de tot felul, greu uneori de imaginat.
Notă. Cifrele de mai sus sunt simplu estimative. O cercetare a arhivelor întreprinderilor privatizate şi desfiinţate – dacă s-au mai păstrat – ar reda o situaţie mai exactă.
Este greu de imaginat că tehnologia şi utilajele giganţilor industriali şi ale celorlalte unităţi erau „depăşite”. Exemplele Dacia Piteşti şi Siderurgica Galaţi demonstrează exact contrariul.
________________________________________
Anexă
Situaţia unităţilor existente în 1989 şi care mai funcţionează într-un procent redus (nu se ştie pentru cât timp):
Nr. crt. Numele unităţii Forţa de muncă în 1989 Ce funcţionează în prezent Obs.
1. Filatura română — la 1/3 din capacitate se preconizează închiderea şi demolarea
2. Policolor cca. 1.200 salariaţi două secţii celelalte mutate în Bulgaria
3. Centrala electrică de termoficare (CET Sud) — funcţionează la 40% capacitate —
4. Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera 3.400 salariaţi produce sub 30% din volumul anterior a rămas cu cca. 600 salariaţi
5. IREMOAS 2.800 salariaţi privatizată pe bucăţi 480 salariaţi
6. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO) 1.600 salariaţi mai produce cam 40% 420 salariaţi
7. CESAROM 2.100 salariaţi produce cam 30% din volumul din 1989 530 salariaţi
8. Centrala electrică de termoficare (CET Vest) 2.300 salariaţi produce 40-45% din volumul anterior 1.100 salariaţi
9. Întreprinderea de aparate de măsură şi control 800 salariaţi — mai lucrează 400 salariaţi
10. Laromet 1.300 salariaţi producţie redusă 450 salariaţi
11. Electromagnetica 1.700 salariaţi mai funcţionează o secţie 90 persoane
12. Adesgo 600 salariaţi mai lucrază o secţie —
13. Semănătoarea 2.800 salariaţi mai produce utilaj mărunt agricol 400 salariaţi
1. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, ediţia III-a revăzută; ediţie îngrijită şi preambul de Dinu C. Giurescu, Editura Vremea, Bucureşti, 2009, pp. 563-568, 570
Accesări: 3629
Dinu Giurescu
Publicat Luni, 04 iulie 2011″

ionut

Tovarase, mananci cacat: dezastrul industrial era in 1989, nu acum! O lista de mamuti, energofagi, care nu erau in stare sa vanda nimic, si care erau tinuti in picioare pe socoteala oamenilor care tremurau in case de frig, fara curent, fara apa, fara gaze, cu zahar, paine, ulei pe cartele! Hai sictir, mai creier spalat!

ionut

@Lucian Davidescu

Constat ca blogul a devenit locul de joaca al tuturor idiotilor care faca, fara jena, apologia comunismului! Ma rog, e blogul tau, dar, in ceea ce ma priveste, mi-e teama ca ai sa ramai cu ei. In acest caz, nu-ti urez succes…

Atotnestiutorul

@Ionut – din pacate astia care inca mai cred ca romania avea industrie vor muri crezand asta si nimeni si nimic nu le va putea contrazice credintele … ce sa-i faci… nu ai cum sa elimini 30de ani de indoctrinare si 20 de regrete.

@Tovarasul fan de fabrici si uzine : ia povesteste-ne si noua situatia contabila a maretiilor industriale romanesti. Ia baga tu niste treburi care sa-l contrazica pe Lucian in afirmatia cum ca agricultura si foamea din tara au sustinut o industrie absolut ineficienta.

R Dan

Uite aici e o sincopa in abordarea dvs.
Ar fi dificil de adus argumente contrare concluziei dvs „fiare vechi, gauri negre etc” mai ales ca s-au schimbat radical regulile jocului. Asta, mai ales, „economia de piatza functionala” e o aberatie la fel de mare ca „societatea multilateral dezvoltata”. E pacat de pixelii innegriti degeaba, joaca e alta, mai complicata, simplificarile dvs nu fac decit sa arunce in derizoriu o seama de lucruri mult mai dureroase decit ecuatia banala profit = ciistg – cheltuieli. Ar fi foarte dificil sa transpuneti rationamentul dvs in alte premize mai ales ca n-ar avea „verticalitatea” unui adevarat jurnalist de ‘dreapta’. Dupa ce toti „mastodontii” comunismului vor fi fost lichidati va fi foarte simplu sa estimati economia in termenii indicilor consacrati pentru METRO, Carrefour, OMV, E-on etc. Nimic autohton, nimic aberant, modele garch uzuale si o treaba neteda pentru un analist onorabil. In rest… numai bine, chiar daca DD face circ, CS e in Islanda etc. Astea le scriu (sau ar trebui sa le scrie, daca au chef) doar baietiifetele adevarati, cu licenta de jurnalist, la reuters, euro news, deutsche welle etc. Ai nostri…., o cafea la pizzaa hut si-s mutzi. Sau foarte acizi la orice-i romanesc

tomis

Se pare ca nu sunt numai eu ala de scrie la un spritz! :)))))

In loc sa adresezi, in primul rind, evidenta obiectiva sau subiectiva a unui istoric ce si-a utilizat resursele pentru a aduce dovezi in ceea ce vede el ca reprezinta trecutul nostru in prezent, te LIMITEZI la injuraturi. Cit de tare caracter e asta! Nu este. Prin repetare este boala si lipsa…

La fel si cu chestia contabila. De ce nu o prezinta el pe a lui, vis-a-vis de exemple, multe (vezi mai sus), inainte de a cere alcuiva sa faca efortuil? Eu zic ca din lipsa de intelegere in general si a comunicarii, in special: cind ti se ofera un exemplu, discuta-l in amanunt, pe acela in primul rind, inainte de a cere altceva, sau de a directiona discutia pe o panta ce ti-ar putea fi chiar in defavoare. De ce nu-i faci o scrisoare la fel de deshteapta lu’ nenea Dinu? Oare iti raspunde? Si daca da, oare ce, specialistule? :))) Nu pui raspunsul lui si pa’ blogul asta? Dha ce nu te bati tu in contabilitate cu hai’ de stiu mai bine chiar decit tine si, dupa aia’ ne luminezi si tu pha’ noi? Poate pen’ca nu eshti in stare?

Un alt basist sau, mai mult de atit (am afirmat in plus nu in minus) 🙂 , un continuu parvenit sau ignorant (…) in ultimii douaj de ani, a incercat in ultimii ani de zile pe blogul lui sa contabilizeze ceea ce altul, mai sus, cere. Am raspuns si eu lui, acolo, mai treaz sau mai ametzit de timpeniile lui si nu mai repet aici decit: „cine” oare mai ia in considerare, daca a facut-o vreodata, ca, in calcului comparatiei nivelului de viata si al potentialului economic intre 89 si 12 inflatia din 91 (parca) este raportata de IMF de 10 ori mai mult decit INS? Importanta poeate fi COLOSALA in a afla ca, ceea ce deja este fapt, sunteti in faliment, tata, pe perfuzii de capital, doar asa, de chestie, a lor si nu a voastra? Trebuie sa intelegi cindva ca exact exemplele voastre de „eficienta” va dovedesc incapabilitatea si falimentul argumentului ce a dus practic la falimentarea intregii tari si a majoritatii OAMENILOR ei.

Sunt ferm convins ca, daca intrebati, in orice tara, de la licean in sus care ia cel putin 5 la clasa in ce situatie financiara este Romania, vi se raspunde cu un zimbet ca este in faliment. Voi insa NU, raspundeti, este eficienta! In caz ca nu sunteti si voi doar niste parveniti fara de vreo viziune, ce drac’ ati inteles din ultima generatie?

Eu incerc sa il ard pe unu’ ca e violent, el pe mine ca am o opinie. Tare, nu=i? :))) De ce oare nu’i lasati sa scrie doar pe haia de sunt de-o parere cu voi? Cel putin stim o socoteala simpla ce ne duce inapoi, la acelasi vechi sistem atit de blamat altora: comunis… (care este ultimalitera?) :)))

Sa nu uit: statul roman a avut o shansa 6 luni dupa 89. A pierdut-o cu voi.

Adrian Tudosie

Ai pus punctul pe i!
Românul s-a transformat în epoca comunistă într-un haiduc, iar foştii haiduci au devenit acum hoţi de-a dreptul. Iar cei mai şmecheri dintre ei ne conduc.
99% dintre români, dacă ar fi avut şansa, s-ar fi înfruptat şi ei din hoitul Oltchim. Unii au avut această şansă, alţii latră de pe margine pentru că nu au şi ei loc. Atât timp cât cinstea e pasăre rară viitorul României nu poate fi unul strălucit!

Cristian Liviu

O alta uzina care putea fi retehnologizata .Dar s-au batut multi nemernici sa puna mina pe ea si s-a ales praful . Broblema este ca vinovatii nu vor fi trasi la raspundere . Daca ar fi bagati la pirnaie 30 ani de fiecara indiferent din ce partid ar fi ,sa vezi ce s-ar mai cumintii combinatorii astia .Si acolo sunt de badat cel putin 100 de insi daca nu si mai mult . Cu un exemplu ca asta s-ar misca intreaga economie romaneasca . Dar nu au curaj pt ca firele se intind pina in parlament . Si nici nu trebuie prea multi de bagat la mititica ,cu 1000 de insi condamnati in toata tara exemplar s-ar face liniste si ar pornii treaba .Nu s-ar mai risca nimeni la gainarii . Putin asta a facut un lucru bun in rusia ca o luasera razna toti . dar dupa aia a luat-o si el razna ca a inceput sa se inarmeze aiurea ,si sa cheltuiasca banii poporului .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *