EXITCARD

dth

Lucian Davidescu

Bizarul meci de box-pe-sub-centură dintre televiziuni şi cablişti

Care este miza schimbului războiului dintre cablişti şi televiziuni, care a început cu ieşirea Antenelor de pe Digi şi s-a sfârşit cu ieşirea Pro TV de pe Dolce, trecând prin momentul Discovery?

dth

Un răspuns pentru România Liberă:

Pe cifre brute, sunt şase milioane de abonaţi cu totul, inclusiv cablu clasic, din care cam o cincime sunt DTH Dolce (Romtelecom) şi încă pe atâţia DTH Digi (RDS).

Deci teoretic ar trebui să avem câte 20% pierdere de audienţă pentru Antena respectiv Pro. Dar antenele DTH sunt preponderent la ţară, deci impactul financiar trebuie ponderat în jos, pentru că pe publicitari îi interesează deocamdată* „urbanul mare”.

În prima fază, a mutărilor RDS, miza era strict financiară. Din poziţia de lider de piaţă, compania a încercat să schimbe regula jocului şi în bună măsură a reuşit. Bani care până atunci „se cuveneau” furnizorilor le rămân acum în buzunar. Şi-au calculat pierderea de clienţi şi au considerat-o acceptabilă. Se aleg în schimb cu peste 10 milioane de euro în plus la profitul pe an, ceea poate să însemne peste 100 de milioane în plus la valoarea totală a companiei. Partea mai proastă au fost pierderile necuantificabile, respectiv scăderea atractivităţii faţă de clienţii existenţi şi potenţiali.

În faza a doua, în care a intrat în scenă Pro, lucrurile s-au complicat. Bătaia nu mai e pe profituri ci pe cotă de piaţă. Digi rămăsese handicapat în faţa Dolce după ce a scos antenele. Acum e oarecum „chit” – clienţii nu au de ce să migreze la competitor, pentru că e la rândul lui handicapat, chiar dacă de alt picior.

Deci mişcarea Pro avantajează net Digi/RCS.

Pro a făcut o mişcare total neaşteptată. Un manager conservator ar fi încercat să îşi securizeze contractele, la preţuri modeste, pentru a lungi cât mai mult tranziţia la noul model de afaceri, în care cabliştii refuză să mai plătească pentru conţinut. Însă Pro a ales să se ofere pe tavă uneia dintre tabere, ca avantaj decisiv. Oferta către Dolce sfida orice logică, a părut făcută pentru a fi refuzată. „Cadoul” făcut de Pro către RDS vine însă cu un cost mare pentru cablist – dependenţa pe termen lung şi foarte lung. În limbaj diplomatic, Pro a ales să sugă mult de la un singur licurici recunoscător decât câte puţin de la mulţi licurici plictisiţi.

Nu văd să fie ceva politic în toată disputa, cabliştii nu abonaţi la contracte cu statul ci dimpotrivă, lobişti şi sponsori politici. Deci politicienii au datorii la ei, nu invers, iar deciziile sunt legate strict de bani.

În cazul Discovery, lucrurile sunt mai simple – postul se obişnuise să extragă o rentă dintr-o popularitate care nu prea era confirmată de audienţă. Puţinii abonaţi care se uitau au de pierdut masiv, dar restul nu se sinchisesc.

*Pe termen lung, sunt două tendinţe de sens contrar dar care duc până la urmă în acelaşi loc – pe de o parte, mâncarea se va scumpi, oraşele se vor pauperiza iar satele vor prospera – pe de altă parte, cablul va fi înlocuit de internet (preţ mai mic) pe când antena satelit va menţine dependenţa de intermediar (preţ mai mare). Altfel spus, la ţară va fi proaspătă clasă mijlocie cu bani multişori şi deschidere tehnologică redusă: clienţii perfecţi!

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *