23 January 2013
maic-gaina-fara-cap

3×3 motive pentru care impozitul pe cifra de afaceri este o gafă

Găina fără cap încearcă încă o japcă

Cât timp era opţional, firmele puteau decide – la o marjă de profit sub 18,75% este preferabilă taxarea cu 16% din profit. Peste 18,75% este mai avantajoasă taxarea cu 3% din cifra de afaceri, în schimb statul scapă de bătaia de cap. În schimb, în momentul în care taxarea cifrei de afaceri devine obligatorie, apar cel puţin 3 probleme:

1. Orice afacere este în pierdere la început, când trebuie teoretic să-şi recupereze investiţia. În noile condiţii, nu mai există noţiunea fiscală de cost, deci investiţiile nu mai sunt deductibile, deci pierderea este taxată. Pentru firmele din comerţ, servicii sau consultanţă, lucrurile ăstea nu prea contează – ele mergeau deja pe varianta cu 3%. Contează însă pentru micile ateliere şi manufacturi, care aşteaptă 3, 5 sau chiar 10 ani să îşi recupereze sau ramburseze banii şi care deja lucrează cu marje mici.

2. Impozitul pe cifra de afaceri forţează integrarea pe verticală a afacerilor, în scopul optimizării fiscale. Într-un lanţ cu 2-3-5 intermediari, fiecare este forţat să adauge cei 3% la preţ, produsul final ajungând necompetitiv. Motiv pentru care, va avea de câştigat cel care integrează toate etapele de producţie şi vânzare. Aparent e un câştig, dar în realitate e o pierdere. În primul rând, se pierde din eficienţă, pentru că este puţin probabil ca o singură firmă să se priceapă la toate la fel de bine. În al doilea rând, se pierde din flexibilitate, astfel că fostelor verigi din lanţ le va fi mai greu să se reorienteze la nevoie.

3. Odată cu TVA – care e de altfel o taxă pe cifra de afaceri mai sofisticată – UE a introdus o discretă interdicţie împotriva altor impozite pe cifra de afaceri (77/388/CEE). Raţiunea comunitară e că o astfel de taxă, nefiind deductibilă, împiedică libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor. Poate că primele două îi lasă reci pe jăpcari, dar cu asta chiar au comis-o!

Update I – încă trei propuse de Alex Anitei:

4. Forfetarul fortat e un regres in materie fiscala catre evul mediu cand taranii erau fortati sa “contribuie” din productie atat in ani buni cat si in ani prosti. Si la fel ca in evul mediu, forfetarul este extrem de distructiv. In anii buni cand toata lumea e pe profit si marjele de profit sunt mari, forfetarul aduce la stat mai putini bani decat un impozit pe profit suportabil. In anii prosti insa forfetarul distruge firmele care oricum de-abia, de-abia mai supravietuiesc omorand atat initiativa privata cat si joburile generate de acestea. Exact cum taranii mureau de foame in anii prosti. Per total economia sufera disproportional de mult si odata distruse, firmele respective nu mai exista pentru a-si reveni si genera prosperitate dupa ce trece vremea rea.

5. Forfetarul invita practic toti comerciantii mici la evaziune fiscala. Ce se intampla acum la o tranzactie intre doua firme mici? Cumparatorul are tot interesul sa ceara factura pentru a se scadea in contabilitate de costuri si vanzatorul vrand-nevrand ii da factura. Daca ambii platesc forfetar atunci cine mai are interesul sa ceara factura? Din contra, amandoi vor cauta sa-si scada cifra de afaceri. Deci la revedere facturi, bonuri de casa si chitante.

6. Forfetarul este distructiv pentru economie pentru ca ignora contractul social nescris dintre stat si economie. Acesta zice cam asa: eu, statul ma angajez sa creez conditiile cele mai bune posibile pentru ca voi, privatii, sa aveti afaceri cat mai profitabile. In contrapartida, voi, privatii, va angajati sa-mi platiti o parte din profit sub forma de taxe pentru acoperirea costurilor. Deci in mod normal statul este interesat cel putin indirect ca afacerile sa fie profitabile. Cand insa acest interes dispare si statul e interesat doar de cifra de afaceri, nu si de profit atunci si conditiile economice se vor deteriora si economia se va contracta la nivele de subzistenta.

Update II – alte două propuse de Horaţiu Hagiu (Un impozit simplu, atat de complicat):

7. A ramas insa optionala aceasta forma de taxare pentru societati care desfasoara activitati in domeniul consultantei si managamentului. Dupa cum scriam si in articolul anterior, aceasta bresa rastoarna tot esafodajul pe care l-au construit “cu migala si in timp record” sepcialistii ministerului: orice societate care nu va dori sa aplice impozitul pe venit nu are decat sa presteze un singur serviciu de consultanta, chiar si accesoriu activitatii principale, si masura impunerii obligatorii nu mai are efect. Sunt convins ca, citind aceste randuri , maestrii Codului Fiscal vor gasi rapid o alta forma de constrangere, dar pana atunci nu putem lua in considerare decat aceasta forma de proiect.

8. O alta masura ciudata este reducerea plafonului privind cifra de afaceri la 65.000 euro. Explicatia logica ar fi ca, pe langa atragerea de surse bugetare, s-a dorit alinierea plafonului in ceea ce priveste microintreprinderea cu inregistrarea in scopuri de TVA. Adica, ideal pentru ANAF, toate intreprinderile mici sa fie atat neplatitoare de TVA cat si inregistrate cu impozit pe venit 3%. Ar rezulta astfel o usurinta in administrarea si verificarea acestora, cu un impact minim asupra veniturilor bugetare. Socoteala si aici insa ne da cu radical:
- plafonul de 65.000 euro in ceea ce priveste inregistrarea in scopuri de TVA este calculat la cursul de la data aderarii (2007) de 3.4817 lei/euro. In lei, cifra de afaceri este stabilita la 220.000 lei;
- la microintreprinderi cursul este cel stabilit de BNR fie la sfarsitul lunii, fie cel de la 31 decembrie, dupa caz. Pentru anul 2012 ar fi fost ipotetic 287..866 lei. O mica/mare diferenta de doar 67.000 lei
Ajungem astfel in situatia in care o mica pravalie va fi obligata sa se inregistreze in scopuri de TVA dar sa ramana in continuare platitoare de impozit pe venit.
Genul acesta de calcule zapacesc pana si pe un contabil experimentat si ele nu se opresc aici: cifra de afaceri pentru TVA se calculeaza in mod diferit fata de cea privind impozitul de 3%; in timpul anului se pot intampla schimbari ce necesita drumuri la fisc si modificari de vector fiscal, recalcule de impozit incepand cu prima zi a anului, dispozitii tranzitorii pentru anul 2013 (firmele care deja sunt micro si au o cifra de afaceri intre 65.000 si 100.000 euro) etc.

Update 3 – şi încă unul adus în discuţie de Ştefan Stănescu:

9. Impozitul pe cifra de afaceri încalcă Legislaţia Europeană privind concurenţa neloială şi falimentul. Conform Legii Concurenţei neloiale toţi actorii, începând cu cei care fac legile şi care impun astfel de legi de impozitare pe Cifra de Afaceri cad sub incidenţa art.4 şi 5 din legea concurenţei neloiale şi a falimentului care : 1.Abaterile nu se sancţionează conform Codului Civil sau Codului Comercial ci a altui Cod, 2.Faptele nu au termen de prescriere. Aşa că este bine să se mai gândească, onor Guvernul României.

CĂUTARE.........................
PRIMA PAGINĂ[CLICK AICI DACĂ NU SE ÎNCARCĂ]