EXITCARD

oneofftax

Lucian Davidescu

Urmează poprirea pe toate conturile din Europa

Oare eurocraţii au un plan?

oneofftax

Prostia până la delir pare, la prima vedere, singura explicaţie a birocraţilor-şefi din zona euro, care au ales să-şi tragă un glonţ în picior cu bail-in-ul din Cipru. Există însă o rezervă la această concluzie – ea e trasă strict pe baza informaţiilor disponibile public.

Dar oare ce alte informaţii ar putea face ca această variantă să nu mai pară deloc stupidă ci cel mult ticăloasă?

Admiând că stupiditatea încă e pe masă ca scenariu (probabilitatea sa poate fi 1% sau 99%), nu reuşesc să văd decât o singură alternativă plauzibilă:

Urmează o poprire şi taxare „o-singură-dată” pe mai toate conturile din Zona Euro sau poate chiar din UE, ca încercare de-a „rezolva” decisiv criza monedei.

Premizele sunt următoarele. Euro a are drum închis în toate variantele clasice de ieşire dintr-o astfel de criză:

1. Falimentele bancare, care ar fi măturat în primul rând acţionarii şi titularii de bonduri, au fost excluse din start.

2. Taxarea nu mai poate fi crescută, pentru că deja este foarte mare şi deja sugrumă economia.

3. Presupusa „uniune fiscală” ar rezolva eventual problemele viitoare, dar în nici un caz pe cele prezente.

4. Ieşirea prin inflaţie şi depreciere nu e acceptabilă, pentru că bate scopul suprem al euro – de-a deveni monedă de rezervă pentru oricine altcineva în locul dolarului.

Ce rămâne? Ideea de a fura din banii depunătorilor, deşi tehnic fezabilă, nu a prea fost discutată pentru că era ceva de neînchipuit. În retrospectivă, nu mai e. Vă amintiţi ce spunea şeful BCE, Mario Draghi, în iulie anul trecut?
Pentru a salva euro, vom face „orice va fi nevoie”. Apoi a întărit teatral: „Credeţi-mă, va fi destul”. Pieţele i-au interpretat vorbele ca pe o promisiune de lichiditate nelimitată. Dar oare ar accepta Germania o astfel de promisiune pe termen nelimitat? Sau doar ca pe o măsură de tranziţie către următorul pas?

Vămuirea conturilor poate fi obţinută foarte uşor – cu pistolul la tâmplă: accepţi, sau chiar mâine nu le mai dau lichidităţi băncilor tale. A făcut-o deja BCE care a fost arma crimei în scandalul din Cipru. Şi de ce totuşi s-a întâmplat doar acolo? După cum arată lucrurile, Cipru ar trebui să fie un experiment, dar mai ales un exemplu.

Deocamdată, există un exemplu „negativ” – Islanda – despre ce pot face popoarele jefuite la drumul mare. Europa nu-şi asumă riscul ca măcar o singură ţară să copieze modelul. Este nevoie de un exemplu „pozitiv”: Iată, în Cipru au luat pastila amară, s-au supărat puţin, dar apoi s-au dus acasă liniştiţi. Aşa veţi face şi voi până la urmă!

Anestezierea sau nu a reacţiei publice este marele punct vulnerabil al acestui plan. Iar Cipru trebuie să funcţioneze întâi pe post de cobai, apoi de material didactic.

Astfel că UE va face pentru o vreme „orice va fi nevoie” pentru a-i face pe ciprioţi fericiţi şi a ţine băncile în viaţă. Însă cronometrul a început deja să ticăie oriunde în altă parte. Odată incizia făcută, sângele a început încet să curgă iar operaţia trebuie să se încheie rapid.

Nu se va întâmpla în paşi, pentru că nimeni nu se va mai lăsa păcălit după a doua ţară jefuită. Deci trebuie să se întâmple în toate simultan. Eventual la cote diferite – „proporţional cu riscul”. Cine sunt vizaţi?
În primul rând – italienii, care au economii de 170% din PIB dar a căror ţară e următoarea pe lista vulnerabilităţilor (ca fapt divers, germanii au doar 130% economii).
În al doilea rând – grecii, portughezii, irlandezii şi spaniolii, care au fost salvaţi deja dar pot fi puşi acum să plăteacă daune.
Apoi belgienii şi austriecii, apoi francezii şi germanii, apoi olandezii şi finlandezii.
Britanicii probabil că vor păstra distanţa, la fel danezii şi suedezii.

De ţările nou-intrate, România, Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehia, nu este nevoie dar nici nu va fi refuzată vreuna în caz că e dispusă să „coopereze din solidaritate cu proiectul european”. A nu se subestima slugărnicia liderilor locali.

Pare greu de crezut ca asta să se întâmple, dar la fel de crezut a fost pentru ciprioţii care chiar în 3 martie citeau acest text în Wall Street Journal:

Legally, the government would need to declare a bank holiday while Parliament passed new laws writing down the value of uninsured deposits. Given that around 30% of deposits are held overnight, any plan to inflict haircuts would need to be hatched in secret to avoid bank runs. Indeed, €1.7 billion was withdrawn in January alone amid speculation that depositor haircuts were on the agenda

Articolul n-a anticipat că vor fi tăiate şi depozitele neasigurate,dar în rest a prevăzut corect fiecare punct. Ciprioţii şi-au retras doar câteva procente din depozite în ianuarie şi probabil că au continuat – ei sunt fie insideri, fie „smart money”.

Însă majoritatea depunătorilor încă sunt convinşi că lor nu li se poate întâmpla nimic rău.

Înţărcaţi dar nemontaţi, deci gata de satâr!

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *