EXITCARD

gaze

Lucian Davidescu

„Dependenţa energetică a României” şi axa Tartus-Tbilisi-Vaslui

După cum au început lucrurile, dezbaterea despre gazele de şist se va tranşa tot în stradă.

Dependenţă energetică sau poluare – aceasta ar fi presupusa dilemă din contractul cu Chevron. Despre poluare am mai vorbit – dreptul de-a exploata poate fi cumpărat de la localnici, la preţ de piaţă, dublat eventual de asigurare şi consfinţit prin referendum.

Dependenţa energetică este cu totul altă discuţie.

Strict pe cifre, România este una dintre cele mai puţin dependente energetic ţări din Europa. Doar 30-40% din gaze sunt importate. În realitate, lucrurile stau chiar mai bine. Pentru că deficitul respectiv nu echivalează automat cu o „dependenţă”. Iată motivele:

Principalii furnizori sunt Romgaz şi Petrom, cu 5-6 miliarde de metri cubi fiecare. Importurile de la Gazprom oscilează de la an la an, între 0 şi 5 miliarde de metri cubi. Prin urmare, sunt acoperite din import doar iernile grele sau alte conjuncturi în care consumul este peste normal.

Există patru mari categorii de consumatori, care îşi împart piaţa destul de echilibrat:

Cei casnici, care folosesc gazele în principal pentru încălzire. Teoretic, această categorie poate fi considerată dependentă, însă la un preţ al gazelor nesubvenţionat consumul ar scădea, probabil, spre jumătate.

Industria îngrăşămintelor chimice consumă până la 3 miliarde de metri cubi pe an iar combinatele sunt principali angajatori în oraşele pe unde funcţionează. În realitate, industria îngrăşămintelor este foarte vulnerabilă la preţul materiei prime (practic, îngrăşământul poate fi considerat o formă de împachetare a energiei) iar până acum a depins de un preţ mult sub piaţă. Totuşi, asta nu a împiedicat un securist să devină cel mai bogat român. Soluţia pe termen lung pentru aceste companii ar putea fi să intre în parteneriate strategice, de împărţire a profiturilor cu furnizorii – interni sau externi.

Termocentralele, pentru producerea de curent şi/sau căldură. Curentul rezultat este destul de scump, dar are avantajul de-a putea fi produs în regim de urgenţă, pentru a acoperi vârfurile de cerere, şi cu un cost de capital foarte mic per MW instalat. Din cauza centralelor eoliene, care funcţionează intermitent, România va mai avea nevoie de termocentrale pe gaze, pentru a putea acoperi golurile. Însă până una-alta Petrom a construit una doar pentru că preferă să ardă gazul producând „în bandă” (deci fără avantajul preţului mare pe MWh) decât să-l vândă pe piaţa internă.

Arată asta „dependenţă”? Probabil că nu.

Alţi consumatori industriali, de exemplu din metalurgie sau sticlărie, pentru care într-adevăr nu prea există alternativă. În total, dependenţa energetică poate fi estimată la aproximativ jumătate din consumul efectiv. Deci sub nivelul producţiei.

Şi atunci, de ce gaze de şist?

Chiar dacă România nu are nevoie de gaze, Europa are. Situaţie pe care SUA încearcă să o rezolve, măcar ca să n-o mai rezolve Rusia. Iar România este aici prinsă la mijloc.

Rusia sub Putin şi-a reluat pretenţiile de mare putere cu ajutorul banilor obţinuţi din petrol şi gaze. Ironic, dar creşterea a fost posibilă pe baza politicii monetare laxe practicată de Alan Greenspan şi Ben Bernanke la Fed. Pentru a ruina din nou Rusia, SUA ar avea nevoie să taie preţurile sau/şi pieţele de desfacere.

Cu petrolul este simplu: e de ajuns ca tipărirea de bani să înceteze şi ca dobânda-cheie a Fed să crească iar, apoi petrodolarul îşi va face treaba: jos barilul. Cu gazele este mult mai complicat, pentru că nu există piaţă. Aşa că SUA se agită să creeze cât mai multă piaţă: „Nabucco” apoi „TAP”, „AGRI” şi alte acronime mai mult sau mai puţin fezabile. Război în Siria pentru ca Arabia Saudită şi Qatar să construiască pe acolo o conductă, nu Iranul. Şi, desigur, fracturare hidraulică în Polonia, România şi cine se mai lasă convins.

De acord, România are aliaţi şi obligaţii – care presupun uneori chiar şi costuri economice.

Însă jocul în care se lasă prinsă începe să sune a nebunie.

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *