EXITCARD

bancheri

Lucian Davidescu

Iubirea regăsită a bancherilor pentru falimentul personal

Băncile sunt pe cale să intre printre susţinătorii legii insolvenţei persoanelor fizice, după ce refuzul de acum patru ani mai mult le-a încurcat decât le-a ajutat.

În 2010, propunerea de lege a falimentului personal a fost respinsă ruşinos în Parlament, la presiunea Băncii Naţionale, a Asociaţiei Române a Băncilor şi a Fondului Monetar Internaţional.

Tentativele de-a o scoate din sertar au fost înăbuşite pe tăcute, până anul acesta, când iniţiativa a căpătat o nouă şansă: bancherii înşişi încep să şi-o dorească. Deocamdată, curentul este minoritar, dar pe măsură ce cifrele vor confirma erorile de calcul din trecut, sunt şanse să se contureze o masă critică decisivă.

Primul semnal a fost declaraţia din aprilie a preşedintelui executiv de la Alpha Bank, Sergiu Oprescu: „Legislaţia privind insolvenţa persoanelor fizice este o necesitate. Cred că, în condiţiile în care există o astfel de legislaţie în toate ţările UE, va exista şi în România, probabil în viitorul apropiat. Dar, trebuie să avem grijă ca noua legislaţie să nu poată să fie exploatată în aceeaşi măsură ca legislaţia privind persoanele juridice. Să ne asigurăm că prin legislaţie vor avea parte de protecţie cei care nu pot într-ade­văr să plătească“. Alţi bancheri au încuviinţat cu jumătate de gură, în timp ce majoritatea continuă să se opună – cu cealaltă jumătate. Ce s-a schimbat? S-au schimbat aşteptările.

Dintre toate prevederile legii falimentului personal, doar două sunt fierbinţi din punctul de vedere al băncilor. Unul este termenul de doi ani în care nu ar mai putea face evacuări din imobilele ipotecate; dar pe măsură ce portofoliile rămase nevândute cresc, chestiunea devine din ce în ce mai puţin relevantă. Celălalt, foarte fierbinte, este pragul de 75% din datorie care, odată achitat, îl exonerează pe debitor de orice altă obligaţie. În 2010, băncile îşi închipuiau că pot recupera mai mult, după „redresarea pieţei imobiliare”. Şi se temeau că dacă pragul este acceptat, nu vor mai avea forţă de negociere cu rău-platnicii, care vor forţa reducerea datoriei până la 75%. Însă piaţa nu s-a mai redresat, astfel că până în 2012 aşteptarea de recuperare a coborât până la un prag dur de 50%. Chiar şi această cifră este optimistă: Recuperatorii de creanţe oferă 25 până la maximum 40%.

În cazul negocierii directe cu clienţii, maximum de concesie oferit de bancă este rambursarea în rate fără dobândă pentru restul duratei creditului.

Chiar şi la dobânzile mici la care reuşeşte să se împrumute o bancă, asta tot înseamnă o valoare prezentă netă cu până la 50% mai mică.

Continuarea pe forbes.ro

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *