Valuto
willy-wonka

Lucian Davidescu

Consecințele reale și cele false ale „dării în plată”

Băncile plătesc acum păcatul trufiei, poate mai mult decât ar fi fost cazul. Asta înseamnă să te trezești pe partea greșită a ciomagului.

Cel mai negru coșmar al bancherilor aproape că s-a materializat: împrumutații le vor putea duce înapoi cheile de la casă fără să le mai pese dacă banca își recuperează banii sau nu. Asta va face să apară o nouă categorie de „rău-platnici”, cei care își permit să plătească dar n-au nici un motiv; pentru că au cumpărat prea scump iar imobilul nu mai are nici pe departe valoarea rămasă a creditului.

În realitate, cheile nu vor fi „acceptate”. Bancherii sunt conștienți de situație și vor ajusta rata cerută la valoarea de piață indiferent dacă asta măcar mai acoperă sau nu costurile. Asta se întâmplă și acum, dar în cazuri mult mai rare: banca încă are forța de negociere dată de faptul că se poate îndrepta asupra veniturilor viitoare ale împrumutatului.

Un lucru este clar, pierderile sistemului bancar se vor adânci. Însă restul consecințelor anticipate sunt de multe ori grozav exagerate. Exemple:

1. „Au de câștigat samsarii”. În măsura în care băncile au creditat „samsari”, atunci da – și ei au de câștigat. Apoi urmează întrebarea de ce au făcut băncile asta. Realitatea este că „samsarii”, adică dezvoltatorii pe credit fie au renegociat de mult fie își acoperă ratele bancare din reînchiriere – cei care au plătit ani de zile fără să aibă vreun beneficiu sunt puțini și nu tocmai dintre cei mai inspirați.

2. „Cineva trebuie să plătească, deci vor fi deponenții”. Deponenții deja plătesc până la punctul în care sunt remunerați cu dobânzi de 1% care nu acoperă nici măcar comisioanele. Dacă băncile îndrăznesc să ceară și mai mult, se vor trezi cu bani și mai puțini. În realitate, creditele în valută au fost date din resurse externe, deci din depozitele făcute de cetățenii altor state. Dar și mai realist, pierderile vor fi suportate de acționari: sistemul bancar românesc are privilegiul că nu este „prea mare pentru a fi lăsat să cadă”, deci nu trebuie salvat pe banii contribuabililor.

3. „Băncile vor câștiga procese…” Singura jurisdicție care poate judeca o astfel de speță este ICSID, curtea de arbitraj care – ce-i drept – le-a dat dreptate fraților Micula într-un proces contra statului român. Este greu de estimat dacă și cum se va ajunge până acolo, însă un lucru este clar: băncile nu prea au ce pagube să arate, pentru că pierderile nu sunt directe, contabile, ci vin dintr-o răsturnare a puterii de negociere. Este complicat, aproape imposibil de demonstrat că o renegociere de scadențe poate fi pusă pe seama legii și că altfel ar fi fost evitată.

4. „Creditele se vor da mai greu”. Nu! Până acum, cel puțin, băncile s-au aliniat la cele mai reduse praguri impuse de reglementator și chiar au făcut presiuni ca pragurile să fie relaxate mai mult. Nu este clar de ce ar deveni brusc exigente, mai ales în condițiile în care piața este blocată din lipsă de prea mulți clienți eligibili. Dacă totuși asta se va întâmpla, singurul efect este că îi va împiedica pe clienți să mai liciteze pentru locuințe până la prețuri nerealiste.

5. „Imobilele se vor ieftini” Nu,ba chiar dimpotrivă! În acest moment, banca este stimulată să vândă la licitație la un preț oricât de mic iar pentru restul să se îndrepte împotriva veniturilor viitoare al eîmprumutatului. În momentul în care va intra în vigoare darea în plată, banca va fi stimulată să „țină la preț”, chiar dacă asta înseamnă să mai aștepta câțiva ani înainte de a lichida o proprietate.

Aici, o mențiune specială o merită evaluările și evaluatorii: dacă un agent agreeat de bancă a evaluat imobilul la o anumită valoare, cine și cum își asumă răspunderea pentru situația că evaluarea nu se (mai) confirmă în realitate?

forbes.ro

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Totul despre cardurile Viabuy| Paysera| Payoneer