EXITCARD

sepa

Lucian Davidescu

Escrocheria prin care băncile încasează taxe uriașe degeaba

Cele mai nesimțite comisioane pentru transferuri de bani din toată Europa sunt practicate de băncile din România, care funcționează aproape ca un cartel.

Ai euro în contul de la o bancă și vrei să plătești o rată de 100 de euro la altă bancă? Vei plăti chiar și 30 de euro pentru așa-zisele comisioane „SWIFT”.

Așa că singura opțiune este dubla conversie, la cursul tot nesimțit al ambelor bănci:

De exemplu, la 1 euro = 4,5 lei:
Pasul 1: Schimbi 106 de euro la cursul de 4,4RON/EUR în 466 lei.
Pasul 2: Transferi banii pentru un comision de 5 lei (cazul fericit).
Pasul 3: Cu cei 461 de lei cumperi 100 de euro la cursul de 4,6RON/EUR.
La final te bucuri că ai scăpat „atât de ieftin” și că ai mai și rămas cu un leu din cei 6 euro cât a costat tranzacția.

Ce sunt însă comisioanele SWIFT? Ceva complet pe lângă subiect în cazul dat, de vreme ce România este de ani buni în zona SEPA.

Iată ce sunt SWIFT, IBAN, SEPA și ce înseamnă fiecare

SWIFT este standardul de transfer folosit în relația dintre toate băncile mari din lume. În interiorul sistemului SWIFT, fiecărei bănci îi este atribuit un indicator BIC din opt litere. Mai departe, este treaba băncii să identifice contul corect (IBAN, ABA etc.) și să vireze banii clientului.

IBAN este formatul standard al conturilor în Uniunea Europeană. Conturile IBAN pot fi deschise în orice monedă a lumii, în oricare dintre țările care au adoptat standardul, inclusiv în afara UE. Un cont IBAN poate avea oricâte cifre între 15 (Norvegia) și 31 (Malta).

SEPA este un sistem de plăți folosit exclusiv pentru plăți în euro, disponibil în interiorul UE și a câtorva țări asociate – Elveția, Norvegia și Liechtenstein. (Transferurile în monedele naționale ale țărilor respective nu se supun însă regulilor SEPA).

Principalul avantaj al SEPA este că permite tranzacții în euro fără costuri între toate băncile. Taxele la încasare sunt interzise, în timp ce la plată banca poate percepe o taxă cu condiția ca ea să fie aceeași pentru plățile internaționale cu cea pentru plățile interne. În practică, asta a făcut ca toate taxele de transfer SEPA să devină zero sau foarte mici.

Băncile românești au găsit însă calea ocolitoare – au stabilit comisioane de transfer egale cu comisioanele SWIFT. De multe ori le numesc în mod înșelător exact așa: „speze SWIFT”. Numărul excepțiilor este aproape de zero și doar pentru pachete limitate de produse, ba chiar există cel puțin o bancă unde au existat taxe zero dar apoi a „reintrat în rând” (Consiliul Concurenței, se aude?).

Taxa SWIFT este de obicei de 0,1% dar nu mai puțin de 10 euro și nu mai mult de 500 de euro. Asta înseamnă că pentru un transfer de 100 de euro taxa minimă este de 1%. Sunt și destul bănci care cer dublu: 0,2% dar nu mai puțin de 20 de euro și până la 1000 de euro. Dar lucrurile nu se opresc aici.

Atunci când este vorba de stabilirea comisioanelor SWIFT, există trei opțiuni dintre care cel care trimite trebuie să aleagă:

BEN – taxele sunt suportate integral de către cel care primește banii. Opțiunea este de obicei folosită atunci când beneficiarul a preferat această metodă de plată în detrimentul unora mai ieftine sau când este vorba despre o achiziție cu preț fix.

SHA – taxele sunt suportate de fiecare participant la tranzacție către banca lui. Cel care trimite plătește taxa de expediere, cel care primește plătește eventuala taxă de încasare.

OUR – toate taxele sunt suportate integral de cel care trimite banii. Opțiunea este folosită în cazul în care expeditorul este interesat ca beneficiarul să încaseze suma întreagă, indiferent de costuri.

Speza suplimentară „OUR” practicată de băncile românești este de obicei între 10 și 20 de euro – banii practic sunt rezervați și plătiți către banca de destinație în cazul în care aceasta îi cere. Doar că…

Această practică bancară este la limita înșelăciunii! În mod normal, această opțiune ar trebui dezactivată complet pentru plățile în euro în interiorul zonei SEPA, cât timp există certitudinea că banca de destinație nu are voie să ceară vreo taxă. Sau măcar utilizatorul să fie avertizat de asta sau, în cel mai rău caz, să-i fie returnați banii ulterior. Dacă banca dvs. nu face nici unul dintre aceste lucruri, atunci înseamnă că a băgat banii în buzunar cu bună știință și fără nici un temei (Protecția Consumatorilor, se aude?).

Taxa de 10% pentru a trimite 100 de euro devine astfel 30%, când de fapt trebuia să fie cât mai aproape de zero.

Să nu credeți însă că ați scăpat – dacă vreți să fiți sigur că tranzacția nu durează o săptămână sau mai mult e posibil să vi se ceară o „taxă de urgență” de ordinul zecilor de euro, tot așa cum este foarte posibil ca băncile din România să mai ceară o taxă de câțiva euro la încasare. Deci, într-un scenariu extrem, cei 100 de euro trimiși ajung să coste încă pe atât. (Banca Națională… nu se mai aude nimic!)

Ce-i de făcut:

În primul rând, dacă insistați să faceți tranzacția prin bancă, nu alegeți niciodată OUR atunci când faceți plata într-un cont IBAN în euro dintr-o țară SEPA. Sunt bani azvârliți pe fereastră! Puneți SHA sau BEN, după caz.

În al doilea rând, pentru a scăpa de tot de aceste comisioane, căutați opțiunile care taxează mult mai ieftin sau zero. Eventual întrebați banca dvs. dacă vă poate oferi privilegiul transferurilor în euro gratis.

Iată de unde mai puteți obține propriul IBAN SEPA:

Payoneer: Card recomandat doar pentru cei care fac încasări de la angajatori sau clienți internaționali. Plățile și încasările în euro sunt gratis.

Viabuy: Card recomandat pentru cei care vor să-l poată încărca personal sau să facă transferuri fără restricții.

Încasări și transferuri SEPA gratis, nelimitate.

Paysera: Card potrivit pentru ambele situații descrise mai sus dar cu o limită de 30 de transferuri gratis pe lună pentru persoane fizice (cele în plus costă 0,15 euro fiecare!)

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *