Câți criminali în serie nedescoperiți sunt în România?

500 de copii sunt dispăruți fără urmă în România și alte mii de adulți.
 
Politicienii vor toți să dea legi, să abroge legi, să schimbe legi. De parcă legea o fi vreo magie pe care o faci și după aia are ea grijă să se aplice singură.
 
Dumnezeu știe câți dintre cei dispăruți or fi victimele unor psihopați care i-au îngropat nestingheriți sau ai unor mafioți care îi țin în sclavie.
 
Nici măcar într-un orășel mic cum e Caracal poliția n-a fost în stare să facă legătura între două cazuri similare decât când era prea târziu. Un criminal care are grijă să nu acționeze în același loc, nu va fi profilat niciodată.
 
Dacă are vreun politician minte și/sau suflet în țara asta, nu-i nevoie să dea nici o lege. Uite ce se poate face:
 
Strângeți o echipă centrală (nu mare – cel mult 10 oameni) de criminaliști, psihologi, și statisticieni, care să ia și să sistematizeze toate datele existente. Probabil că o parte dintre ei ar trebui „importați”, în caz că au experiență de succes prin țările lor.
 
Faceți un sistem prin care să poate fi raportate separat, din nou toate cazurile de până acum care au fost poate ignorate sau tratate cu superficialitate. Faceți un număr dedicat pentru cei care vor să anunțe orice suspiciune pe care o au față de lucrurile pe care le văd pe stradă sau despre comportamentul vecinilor.
 
Sarcina echipei ar fi să pună totul pe o hartă, să vadă concentrații de cazuri, trasee, cronologii. Să ceară date în plus atunci când le consideră necesare. Să pună totul cap la cap, să distingă pattern-uri și pe baza lor să trimită echipe pe teren care să sape – la figurat și la propriu.
 
S-ar putea să aibă rezultate dureroase.