Standard
Lucian Davidescu

Toată România intră în grevă fiscală!

Vrând, nevrând. Deja, prea puţini mai plătesc impozite în România, iar pentru asta sunt pedepsiţi după principiul „bate calul care trage”. Întrebarea e „când” – nu „dacă” – va rămâne statul cu căruţa-n drum.

În România, statul pretinde că ar trebui să primească o taxă pe muncă de 45%. Nu prea reuşeşte să-i obţină. Doar un milion de salariaţi care nu lucrează la stat declară mai mult decât salariul pe economie. În rest, oamenii îşi obţin veniturile sub diverse alte forme. Legale (drepturi de autor, PFA, firmă, offshore etc.) sau ilegale (bani în palmă, la negru). Ce face statul în situaţia asta? Îi pedepseşte pe cei care îşi declară totuşi veniturile, pentru că pe ceilalţi nu se pricepe să-i găsească.

Exact ca profesorii tembeli care-i pedepsesc pentru chiul în masă tocmai pe puţinii elevi rămaşi în clasă, după care se miră că nu mai vine nimeni la orele lor.

Impozitarea muncii este enormă pentru România. Pentru că nu suntem o ţară dezvoltată, cu care ne-ar plăcea să ne comparăm, iar contribuabilii au probleme în a-şi îndestula foamea înainte de-a plăti iluzorii dar scumpe servicii publice.
Potrivit Eurostat, rata medie de taxare a muncii a fost în 2008 de 40,9%. Era deja a opta cea mai mare din UE. În 2009, guvernul a mărit CAS cu 3,3 puncte, ducând România aproape de vârful piramidei. Un stat inteligent, Irlanda, se mulţumeşte cu 20%.

Dar n-avem cotă unică?

O mare minciună! Cota unică este doar o mică parte din ce pretinde statul. În realitate, avem doar un impozit foarte mare pentru toată lumea. Chiar şi pentru un salariu minim pe economie, un angajator are costuri de 40%. Știţi cât este salariul minim în România? 600 de lei brut. Știţi ce înseamnă 600 de lei? Nimic! Angajatorul plăteşte 773 de lei iar angajatul primeşte 461. Altfel spus, pentru un salariu de mizerie, de 110 euro, statul pretinde să fi încasat deja 75 de euro. Iar gradul de impozitare ajunge rapid la 45%, înainte ca salariul net să ajungă la 1.000 de lei.

Din banii ăştia ar trebui să vadă pensii, sănătate, educaţie, drumuri, nu-i aşa? Că doar de-aia ele există în statele cu impozite mari, pentru că statul „are bani”. Fals, fals, fals, fals!

E adevărat, România colectează la bugetele naţionale mult mai puţin decât ţările cu care ne-ar plăcea să ne comparăm: 32% în loc de 40-45%. Șia sta nu pentru că taxele sunt mici, ci dimpotrivă, pentru că sunt atât de mari încât aproape nimeni nu le mai plăteşte. De cheltuit, România cheltuie 40% din PIB, faţă de 50% din alte ţări. Poate am fi tentaţi să credem că cei 10% diferenţă se traduc în pensii mici, educaţie proastă şi sănătate lipsă. Nu-i aşa!

În România, pensiile costă doar 10% din PIB. Majoritatea ţărilor UE plătesc în medie 15 sau chiar mai mult. La sănătate se duc 4% din PIB, jumătate faţă de alte ţări, iar la educaţie 5%, deci cu un procent-două sub medie. În total, România cheltuie pentru pensii educaţie şi sănătate maximum 20% din PIB. Majoritaea ţărilor UE cheltuie cel puţin 30%! Pentru administraţie, armată, poliţie, investiţii şi prostii, România cheltuie 20%. Celelalte ţări cheltuie maximum 20%. În banii ăştia, ei au şi drumuri. Noi, nu!

Și totuşi, statul plânge după bani şi cere mai mult.

Oare cât de mare trebuie să fie frustrarea dacă eşti printre cei un milion care încă mai plătesc şi vezi cum în jurul tău toată lumea caută soluţii să nu mai dea niciun ban? Sunt două rezolvări: 1. Să o faci în continuare, cu încrederea că statul va dovedi în cele din urmă că ştie ce să facă cu banii tăi sau 2. să forţezi statul să ceară doar preţul corect pentru serviciile oferite şi să folosească banii cu cap.

Nu doar persoanele fizice autorizate sau „autorii” ar trebui să facă grevă fiscală, ci – mai ales – cei un milion de oameni care îşi declară întreg contractul de muncă. Cinstit vorbind, ei sunt adevăraţii şi eternii nedreptăţiţi ai sistemului: caii care trag.
Nu sunt puşi să stea la coadă, dar asta-i costă jumătate din salariu. Poate că pentru o parte din banii ăştia ar sta. Plătesc pentru „sănătate” o zecime din salariu, adică sute sau uneori mii de lei pe lună, dar primesc exact aceleaşi servicii ca unul care a plătit câteva zeci de lei sau de cele mai multe ori nimic. Plătesc pentru pensii un sfert din costul total suportat de angajator, dar nu sunt siguri că vor mai primi ceva, dintr-un sistem de colectare de care toată lumea fuge.

Da, de aici ar trebui să înceapă greva fiscală. Cereţi ca statul să impoziteze munca rezonabil, cu 25%, oricum asta este suma pe care majoritatea contribuabililor sunt dispuşi să o dea şi o dau în realitate. S-ar putea ca birocraţii să se sperie că rămân fără bani la „bugete”, dar asta doar dacă sunt bătuţi în cap. Atunci când contribuabilul este motivat şi are încredere, banii vin mai uşor. Dacă statul va folosi cei 25% exclusiv pentru plata pensiilor, milioane îşi vor declara brusc veniturile salariale. De ce? Pentru că este pe palierul formelor alternative de impozitare (profit+dividende, chirii etc) însă banii vor ajunge să se contabilizeze la pensie. Astfel se pot strânge uşor cei 10% din PIB necesari pensionarilor. Restul calculelor sunt aici: sănătatea se poate plăti din jumătate din sumele încasate ca TVA (5% din PIB), cealaltă jumătate poate merge pentru educaţie (5% din PIB). În felul acesta, contribuie toată lumea, după nevoi. Impozitele pe profit şi dividende sau orice alte câştiguri de capital pot finanţa uşor alocaţiile, ajutoarele de şomaj şi alte ajutoare sociale (4-5% din PIB). Iar administraţia, armata, poliţia, compania de drumuri ar trebui să-şi împartă taxele pe proprietate, redevenţele şi accizele. Dacă le colectează temeinic, pot ajunge împreună la alte 10% din PIB.

Nu-i aşa că pare simplu? Este simplu!

Însă statul îşi permite să fie incompetent atâta timp cât cei care finanţează tac şi înghit. Deja se bazează pe asta. Taxa pe muncă de 45% este mult superioară taxei pe capital, de 16%. În mod normal, n-ar trebui să fie nicio diferenţă. De ce există totuşi? Deoarece capitalul şi-a impus de mult punctul de vedere. I-a demonstrat statului că poate oricând să circule liber şi să se aşeze acolo unde se simte mai bine. În schimb, despre muncă statul crede că este captivă. Uneori are dreptate. În statul german, sau francez sau belgian sau oricare unde impozitele sunt foarte mari, munca este captivă pentru că acolo oamenilor le place să stea acolo, chiar primesc servicii bune de banii ăia aşa nu le arde să plece. Cel mult, îşi plimbă salariile prin off-shore-uri. În România, statul se înşeală teribil. Nu doar că graniţele sunt deschise, însă deplasarea fizică nici măcar nu este necesară. Deja, prea mulţi pot lucra de acasă pentru un angajator din orice colţ al lumii şi nu au niciun motiv să-şi declare veniturile. De fapt, nu sunt nici măcar obligaţi să cheltuiască banii aici, aşa că statul nu se alege nici cu TVA.

 

În 20 de ani, statul român n-a înţeles să se schimbe şi să lucreze în favoarea cetăţenilor săi. Funcţionează încă după principiile comerţului socialist. Galantare goale, marfă – rar, când este – e proastă, vânzători acri, dar care pentru o şpăguţă rezolvă orice. Pentru privilegiaţi, în schimb, există pensii speciale, spitale de lux iar Poliţia vine „la domiciliu” să le facă buletinele.

Un astfel de model nu se reformează niciodată de bună voie. Însă ameninţarea falimentului poate face minuni peste noapte. Când va deveni clar că statul este de fapt dependent de contribuabili, îi va trata pe toţi ca pe nişte privilegiaţi. Aşa este firesc şi aşa se întâmplă în ţările cu care am dori să ne comparăm. Numai că spre deosebire de noi, contribuabililor de acolo batjocura nu li se pare normală.

Când la batjocura taxelor mari şi degeaba se adaugă şi batjocura statului la coadă, este prea mult. Dar asta nu trebuie să se transforme într-un avantaj de negociere pentru stat. Cozile trebuie să dispară, dar nu ca o favoare în schimbul căreia guvernul să pretindă orice nivel de taxare ci pur şi simplu pentru că ele n-ar fi trebuit să existe niciodată. De-abia apoi începe negocierea.

Da, este timpul pentru o grevă fiscală. Una generalizată şi perfect legală: sunt zeci de modalităţi legale şi legitime prin care din câştigurile tale să dai statului atât cât ştii tu că merită, nu atât cât crede el.

Cele 36 de declaraţii pe care trebuie să le depună anual contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt o nerozie mai mare ca forfetarul.

Este amuzantă declaraţia liniştitoare a ministrului Şeitan cum că „nu sunt cozi” pe la instituţiile pe care le păstoreşte. Ar trebui să fie îngrijorat. Dacă şi-a făcut planul să încaseze bani în plus de la jumătate de milion de oameni, a anunţat regulile în penultima zi, iar în ultima zi „nu sunt cozi”, înseamnă că se îndreaptă spre un eşec monumental. Sau că nu şi-a propus nici un moment să încaseze bani. Este amuzantă şi declaraţia opărită a ministrului Vlădescu cum că „este de văzut” dacă plata prin drepturi de autor nu reprezintă o formă de evaziune fiscală. Dacă într-un an şi jumătate de ministeriat (şi încă pe-atât în Guvernul Tăriceanu) n-a văzut încă dacă-i aşa sau altminteri, ce-ar trebui să facă în momentul în care ar descoperi că-i evaziune fiscală? Nu cumva să-şi dea demisia şi să răspundă pentru că, prin neglijenţă, a păgubit bugetul statului? În fine, este amuzantă declaraţia impasibilă a premierului Boc cum că, de vreme ce n-a ajuns pe masa Guvernului, „situaţia nu există”. Lăsând la o parte logica defectă, situaţia tocmai de pe masa Guvernului a plecat. Dacă înjurăturile contribuabililor şi chiar cele ale funcţionarilor nu s-au întors acolo înseamnă doar că Guvernul a căpătat un excelent filtru imunitar: anticorpul nesimţirii. Mai lipseşte din poză doar preşedintele, care să spună că tonomatele au sărit să-şi apere privilegiile.

 Să recunoaştem, puţini plătesc taxe cu plăcere, din patriotism sau pentru că ar fi mulţumiţi de serviciile publice. Majoritatea contribuabililor o fac ori „pentru că trebuie”, ori, pur şi simplu, de frică. Şi, evident, o parte semnificativă evită, total sau parţial, legal sau ilegal, să plătească. Un stat înţelept convinge cât mai mulţi contribuabili să se mute către prima categorie, pentru a se putea lupta uşor cu cei din ultima categorie. Este prea dur pentru a fi exprimat în scris adjectivul potrivit pentru un stat care face exact pe dos. Adică face ca aceia care plăteau de plăcere să o facă doar pentru că trebuie, iar cei care plăteau, pentru că trebuie să îngroaşe rândurile celor care nu mai plătesc deloc. Poate dintr-o revoltă onestă, poate pentru că abia aşteptau un pretext, nici nu contează. Trauma celor care trebuie să plătească în plus este deja suficient de mare, iar principala grijă a Guvernului trebuia să fie să înşface banii cu maximă blândeţe. Nu încerc să le găsesc scuze celor care nu vor mai plăti deloc taxe. În primul rând, pentru că n-au avut niciodată nevoie de scuze. Apoi, pentru că, oricum, scuzele nu ţin loc de banii pierduţi de Guvern. Care, dacă ar face un calcul cinic şi rece, ar vedea că s-ar putea să încaseze chiar mai puţin decât până acum. Şi care va fi nevoit să-şi recupereze paguba tot din buzunarele celor încă rămaşi în sistem.

Asta se întâmplă deja. O fiscalitate enormă pentru România, de 45% din cheltuielile cu munca, face ca doar 4 milioane de oameni să mai plătească taxe integrale. Din aceştia, 1,5 milioane lucrează la stat, iar impozitele lor realimentează oala din care sunt plătiţi. Alte 1,5 milioane au salariul minim pe economie, fie că ăsta este sau nu câştigul lor real. Astfel, doar un milion de contribuabili declară venituri mai mari decât cel minim pe economie la nivelul de impozitare pe care şi-l doreşte statul. La cum arată lucrurile, în loc să crească, această cifră va continua să scadă – asimptotic – spre fatidicul zero. Ori asta, ori 500 de mii de oameni îşi vor depune personal, la Guvern, declaraţiile de venit. Pe toate 36, fiecare în dosar cu şină!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Marieta

Nu intră în grevă fiscală aproape nimeni. Doamna de la TV care spunea că suntem vite avea mare dreptate. Mergem cu turma ca oile.

Ion Radu Zilişteanu

Excepţional articol. Felicitări!

AristotelCostel

🙂 Te-a atins… "prima iubire"? 🙂

Alex Nicolin

Foarte bun articolul, dar nota in care se incheie este una prea optimista. Nu cred ca amenintarea falimentului este suficienta – am trait sub amenintare asta si in '99, am trait asa si in ultimul an, dar nimic nu s-a schimbat. In primul caz s-a asteptat o salvare, care din pacate a si venit, amanand reforme esentiale. Acum, guvernantii asteapta delegatia FMI precum pocaitii a doua venire al lui Hristots. Ceea ce ne trebuie ca sa iesim din criza este falimentul de facto al statului, nu umbra sa.

Daca statul roman ar fi fost o companie privata, ar fi cerut justitiei in mod voluntar intrarea in faliment, amenintat atat de creditori, dar si de beneficiari si furnizori. Creditorii ar fi privit cu ingijorare deficitul functional in crestere si ar fi retras noile linii de finantare cu mult inainte de cresterea datoriei publice la valori nesustenabile – nu e importanta atat valoarea, cat structura datoriei. Beneficiarii serviciilor statului, adica noi, am fi indreptatiti sa cerem nu numai suspendarea sau rezilierea contractului, asa cum au facut multi dintre conationalii nostrii, ci si plata imediata de despaubiri – sub forma de bani sau de deduceri fiscale. Furnizorii si-ar cere si ei banii. In acest moment, justitia ar scoate la licitatie bunurile firmei si ar numi un consiliu de administratie ale carui rincipale indatoriri ar fi asigurarea vanzarii la un pret cat mai bun a activelor, efectuarea platilor catre cei indreptatiti, si revenirea pe plus cu acitvele ramase.

"Reteta" prezentata mai sus este singura capabila sa schimbe lucrurile in Romania. In prima faza, ar fi necesara o evaluare independenta, de catre grupuri de auditori externi, a tuturor activelor statului, iar in a doua aplicarea unor masuri care sa valorifice la maxim aceste active, in vederea vanzarii. Scolile, spitalele, autostrazile, barajele sau chiar cladirile administrative reprezinta active valoroase – ultimelor li se poate pastra destinatia prin contracte de tip sale and lease back. Vanzarea efectiva se va derula fie la licitatie pentru bunurile, fie, preferabil, prin piata de capital pentru companii. In ciuda unor evaluari aiuristice aparute in presa in ultima vreme, aceste active valoreaza ~100B Euro sau chiar mai mult. Prin vanzarea lor se va plati intreaga datorie externa, si, cel mai important, se va inapoia fiecarui cotizant la sistemul de pensii sau pensionar o suma de bani proportionala cu diferenta dintre cotizatia sa si ceea ce a incasat pana in momentul respectiv. Asigurari private de sanatate si fonduri personale pentru educatie ar fi create in acelasi mod. Ceea ce va ramane in urma acestei restructurari va fi exact un stat minimal, iar banii ramasi dupa plata datoriei si a pensiilor pot fi folositi pentru a moderniza structurile ramase – armata, politie, justitie – dar si pentru a crea un fond de siguranta, sub forma de investitii administrate privat. Ar fi necesara si descentralizarea la nivel local si regional, prin acordarea unei largi autonomii politice si mai ales fiscale, impreuna cu responsabilitatea aferenta, entitatilor administrative. Povara fiscala a unui astfel de model functional al statului ar fi de ~5% din PIB, fiind suportata integral din

Alex Nicolin

(continuare)

plata unei taxe similare cu TVA. Cheltuielile locale se vor asigura din taxe pe proprietate stabilite de ficare municipalitate si provincie in mod independent si concurential.

Camelia

Sunt profesor .Nu vad care ar fi zecile de modalitati de eludare a taxelor prea mari.Nu se aplica pentru orice categorie bugetara.Dealtfel , mi se pare ca nu prea am alternative.

Anca

Si eu sunt profesor..Am stat mii de ore in biblioteci, am dat zeci de examene,am facut lucrurile sanatos si fara sa trisez, pentru a ma forma ,pentru ca la randul meu sa-i pot forma pe altii ,corect si solid…Cand vad insa cum suntem prostiti la ochi si luati la misto ,mintiti.denigrati,cand vad ca ultimele urme de decenta , de cultura,de bun simt si adevar sunt aruncate la cos de o gashca care a bagat fara scrupule mana in buzunarele noastre si cu un tupeu fantastic , dispretuindu-ne ca nu vrem sa platim ,cand ei nu platesc ABSOLUT NIMIC, cand isi bat joc de atatia batrani, femei cu copii ,fara nici un fel de mustrari de constiinta,doar ca sa aiba ei de unde-si face plinul si in continuare, cand vad ca numai in coltul asta de lume , adevarul e ignorat cu buna stiinta si nici o urma de normalitate nu mai exista , stau si ma intreb oare daca mai avem vreo sansa la a respira…Am fost oropsiti pe vremea lui Ceausescu , acum sacrificati in cel mai abject mod posibil,oare cat va mai suporta lumea asta indolenta din Romania atata nesimtire? Cum oare in alte state ,omul, cand i se incalca dreptul ,ia atitudine , iar aici ne-am transformat iar in mamaligi si vite (cum zicea CTPopescu)?..Este strigator la cer cum batranii nu mai au ce manca , este strigator la cer cum mor copii abia nascuti si nu face nimeni ABSOLUT NIMIC,ca si cum tragediile astea nu exista …. Si vine un Antonescu,de exemplu si se bate cu pumnii in piept si -si etaleaza iar si iar orgoliul de prost gust , cand tara asta abia mai are vlaga….

Oare unde sunt calitatile acelui popor de care invatam in cartile de istorie? Unde este coloana vertebrala ,unde este educatia ,bunul simt ,respectul pentru cultura si valori?? Ne batem joc ,asa ,la nesfarsit, fara sa ne gandim ca totul se intoarce impotriva noastra? Ce comanda asculta astia de la varf? E ca si cum Romania trebuie distrusa din temelii,cu buna stiinta ,iar noi toti exterminati… OARE CHIAR NU VEDE NIMENI LUCRUL ASTA???? OARE IGNORANTA SI NESIMTIREA CARE NE SUFOCA NU ARE ABSOLUT NICI UN EFECT ASUPRA NIMANUI???????CINE-MI RASPUNDE??????????????????

Dinesco

@Anca

Nu va raspunde nimeni.

Tara trebe asumata de cei care ii simt responsabilitatea si pot face ceva.

Evident, armatura noastra politica este formata din papagali iresponsabili si total incompetenti, inclusiv in asa-zisele lor "specialitati", oameni care nu au facut niciodata nimic in viata lor dar vor sa ii guverneze pe altii.

Si totusi solutia trebuie sa fie politica. Asta inseamna ca un nou partid trebuie sa apara si sa nu contina nici una din panaramele iresponsabile care s-au ventilat in politica pana acum.

Nu avem o clasa politica, avem a o cladi de la zero.

Asta inseamna ca oameni ca tine TREBUIE sa intre in politica si sa dea pleava la o parte.

Ca si in seara de 22 Decembrie 1989, speranta romanilor este tot in..

Partidul Care Va Fi.

Alex Nicolin

@Anca

Batjocura din Invatamant, din sanatate, sau din oricare alt domeniu de interes "public" se datoreaza proastei administrari a institutiilor statului. Acestea nu pot calcula economic, toate deciziile se iau birocratic – iar birocratia din Romania este de slaba calitate, la toate nivelurile. Singura solutie pentru a avea servicii de calitate si oameni remunerati la adevarata valoare in acest domenii este privatizarea completa a lor. Piata este intr-un fel, cea mai avansata forma de democratie, pentru ca asigura alocarea resurselor astfel incat gradul de satisfactie al participantilor este maximizat.

@Dinesco

In Romania nu se mai gaseste nimeni sa-si asume responsabilitatea. Constantele vietii politice romanesti este in fapt iresponsabilitatea, incompetenta si coruptia. Pentru a reduce impactul pe care il au deciziile politicienilor trebuie redusa drastic puterea pe care acestia o pot exercita prin desfiintarea – privilegiilor, restrictiilor, reglementarilor – si mai ales reducerea resurselor pe care le au la dispozitie – reduceri de taxe si impozite pana la un nivel care sa produca distorsiuni mai reduse in economie. Eu cred ca astea sunt dezideratele unui partid care ar putea schimba ceva in Romania – un partid liberal autentic.

MeTeo

"Ce face statul în situaţia asta? Îi pedepseşte pe cei care îşi declară totuşi veniturile, pentru că pe ceilalţi nu se pricepe să-i găsească."

Ba se pricepe dar nu vrea. E mai usor sa bata-n poarta mea ca ma gaseste la sigur, am sediul de atatia ani in acelasi loc si sunt proprietar.E mai usor sa-mi dea amenda si sa faca presiuni chiar daca nu am de ascuns nimic. E insa mult mai greu sa-mi trimit oamenii sa caute gaurile negre chiar daca stiu unde-i gasesc…..la mine vine la sigur ca sunt platitor de taxe chiar din '91

ionut

Statul este un organism de represiune si agresiune si nimic altceva (cu atat mai mult in forma lui actuala umflata/asistentiala). Dovada este natura confiscatorie (obligatorie) a impozitelor si a faptului ca "servicile" oferite de acesta, fiind obligatorii sunt , de fapt, taxe1

In alta ordine de idei, actualmente, oamenii fac o distinctie gresita intre bunuri "private" si "publice". Bunurile sunt in totatlitate private insa dorinta de justificare a existentei statului le-a transformat (prin mecanismul "ingineriei sociale") in "publice". Care sunt acestea ? Pai cele stategice prin care statul isi poate desavarsi agresiunea: "sanatate", "educatie", infrastructura, emitere de "moneda" ,comunicatiile, siguranta. Producerea acestora de catre "piata", adica privat este singura rationala (adica in concordanta cu preferintele subiective si pesonale ale fiecarui consumator) spre deosebire de cea de la stat care, in lipsa posibilitatii calcului economic produce in orb, risipind (clientelar) resursele. Insa "statul" si aparatorii acestuia (unii direct interesati altii doar "naivi") au gasit justificarea pentru monopolizarea producerii si distributiei acestora de catre stat, prin formula "ingineriei sociale", care ne explica ca statul a monopolizat productia acestor bunuri deoarece piata nu le ofera publicului din lipsa de profit, omitand insa ca profitul provine din anticiparea corecta a dorintelor consumatorilor! Cu alte cuvinte oamenii doresc alte produse inaintea soselelor, scolilor, spitalelor, piata le ofera exact ce vor, si intervine statul, care pe baza masurilor confiscatorii, ofera oamenilor aceste produse pentru ca ei sunt prea prosti sa si le doreasca singuri inaintea altor dorinte! Dupa care toata lumea se mira de ce lucrurile la stat merg prost (deplorabil).

In ceea ce priveste "educatia" statul mai face si o alta "eroare" (e in ghilimele deoarece e voita), confunda educatia ( un proces complex ce se intinde pe toata durata vietii unui om) cu invatamantul formal (public "gratuit" si obligatoriu de stat sau "privat"/ "reglementat" de stat prin impunere de prgrama, norma didactica etc.). Procedand astfel (scopul fiind evident, formarea de cetateni conformisti si obedienti autoritatilor statului) elimina posibilitatea educarii oamenilor in regim informal sau vocational (de aici provine si alienarea multor generatii de copii obligati pana la varste din ce in ce mai mari sa "inghita" programa birocratilor din minister).

Gabriel

Ai uitat sa adaugi ca iti mai ia inca 24% prin TVA din banii pe care ii castigi, in total > 65%.

punk

Problema nu este una politica – poporul este imbecil, si are exact conducatorii pe care-i merita. Propunerile lui Lucian sunt perfect excelente si rezonez din plin (pe bune, Davidescu presedinte !).

Dar ele pot fi usor intoarse pe dos de un traficant de galeti electorale ce nu a trecut niciodata in clasa a 5-a:

– "Desfiintarea CAS-ului si marirea impozitului pe venit": Vor sa ne ia pensiile ! Vor sa ne striveasca cu biruri ! (culmea, evenimentele recente demonstreaza ca ziaristii pun umarul in masa la asemenea manevere, cand ii atinge la buzunar)

– "Privatizarea si extragerea de bani ACUM din activele statului; parteneriate public private pentru infrastructura": Vor sa ne jefuiasca avutzia nationala ! O vand pe nimic complicilor lor politici !

– "Tranzitia spre sisteme de pensii/educatie/sanatate (XYZ) private": Poporul nu mai are dreptul la XYZ ! Numai bogatii si odraslele lor isi vor permite preturile exorbitante pentru XYZ la particular !

– "Cota procentuala unica de impozitare a veniturilor": Bogatii trebuie sa plateasca mai mult, e clar ca aceste venituri exorbitante (a.k.a "peste 1000Eur ") sunt obtinute exclusiv prin furt si exploatarea clasei muncitoare !

Toate aceste argumente le-am auzit intr-o forma sau alta din toate directiile spectrului politic, functie de interesul pe care-l aveau in discutia in care erau implicati. Ai fi surprins ce spirit proletar se ascunde intr-un "liberal" cand e vorba de strans procente. Si sunt convins ca aceste argumente au o priza enorma la "Romania profunda".

Partea proasta e ca apare un fenomen de ambalare/reactie pozitiva: cu cat imbecilii sunt mai multi, cu atat oamenii capabili sa gandeasca se imputineaza, iar la un moment dat imbecilii nu mai pot fi opriti. Incep sa cred ca am depasit acel moment, si sansa Romaniei va renaste peste 20-30 de ani, alimentata de copiii emigranitlor de azi, dupa ce generatia curenta de asistati/atarnatori la stat/traficanti de galeti va fi uitata de istorie.

Alex Nicolin

Din pacate, ceea ce a zis punk e perfect adevarat. Majoritatea oamenilor de pe la noi nu vad dincolo de ziua de maine si de pomana electorala. Ei nu sunt capabili sa gandeasca economic, ci doar "secuvinistic" – in sensul ca li se pare ca li se cuvine ceva, indiferent daca au platit sau nu pentru lucrul respectiv. Comunismul a reusit sa creeze in Romania "omul nou", fara simt al proprietatii, fara responsabilitate, si cu un nivel intelectual extrem de scazut. Toate aceste aspecte tin de conditionare, de-a lungul a 45 de ani si prin eliminarea celor care erau altfel – aveau coloana vertebrala si creier – adica elitele interbelice. Generatiile care populeaza acum Romania sunt in mare parte formate din "oameni noi", care au un sistem distorsionat de valori – pentru ei, conditia de parazit este la fel de naturala ca mersul pe strada. Incepand cu batranii care si-au falsificat certificate medicale pentru a lua o pensie nemeritata, si sfarsind cu cocalarii si pitipoancele care o ard pe banii parintilor, societatea romaneasca este corupta de aceleasi virtuti – lenea, hotia si minciuna.

Tocmai din aceste cauze cred ca democratia bazata pe vot universal nu poate functiona in Romania, in conditiile in care numarul de voturi ale asistatilor si angajatilor la stat il depaseste pe cel al angajatilor si antreprenorilor din domeniul privat. Ba chiar si aici exista destui atarnatori, beneficiari de contracte "grase" cu statul. Intr-o economie puternic etatizata, unde sectorul privat este "subtire", nu poate exista bunastare, mai ales in conditiile unui sistem politic adecvat mentinerii status quo-ului.

Insa asa cum un parazit care ajunge mai mare decat gazda sa si ajunge pana la urma sa o sufoce, statul social cu specific balcanic va falimenta in curand; "modelul suedez" vine ceva mai incet pe tobogan. Falimentul va presupune prabusirea in mare parte a serviciilor socializate (invatamant, sanatate, pensii, asigurari sociale), care vor trece printr-un proces de "privatizare fortata". Exact intr-un astfel de moment trebuie actionat si pentru schimbarea sistemului politic, cu scopul de a impiedica reconstructia edificiului malign al "statului bunastarii". In primul rand, modelul statului trebuie sa ramana unul minimal, singurele atributii fiind cele de asigurare a securitatii cetatenilor prin apararea integritatii si proprietatii acestora. In al doilea rand democratia trebuie regandita prin prisma inlocuirii votului universal, cu o forma votul cenzitar, care sa conditioneze exprimarea optiunii electorale de calitatea de contribuitor net la bugetul local si la cel al statului – nici taxare fara reprezentare, nici reprezentare fara taxare. In al treilea rand, trebuie schimbata profund mentalitatea oamenilor, in spiritul respectului pentru munca, pentru proprietatea privata si pentru semeni. Un astfel de proces dureaza din pacate cateva generatii, pentru ca mentalitatea umana este printre cele mai rigide aspecte ale realitatii. Exista doua aspecte ale educatiei in acest sens – aspectul teoretic, prin actiunea proceselor educationale clasice, si cel practic, cel mai important, prin confruntarea cu realitatile obiective.

Din pacate, liberalismul a ajuns in ziua de azi o doctrina politica atat de marginalizata in fata "socialismului democratic"(oximoron evident), incat libertatea autentica nu mai poate triumfa decat dupa dezastre; cea mai mare parte dintre ele aparute chiar datorita esecului socialismului – vezi falimentul "statului bunastarii" la care asistam acum. Insa nici in astfel de situatii marxistii "hard-core" nu se lasa: nu e de mirare avalansa de declaratii, carti si documentare care, in ultimii 2 ani, au cautat sa demonstreze "esecul pietelor", proslavind de multe ori modelul economiei planificate de tip chinez (in prezent o adevarata bomba cu ceas). In acest context, liberalii autentici trebuie sa faca tot posibilul sa deschida ochii oamenilor cu privire la cauzele reale ale starii precare in care se afla, si mai ales a drumului de iesire din aceasta.

ionut

@Alex Nicolin

Trebuie insa precizat ca, desi punk are dreptate, asta nu justifica existenta statului pe post de tatuc "benevolent", omniscient, omnipotent si pedagog universal care sa "indrepte" situatia.

"Tocmai din aceste cauze cred ca democratia bazata pe vot universal nu poate functiona in Romania".

Aici voi face o critica succinta a democratiei in 4 puncte:

1) Principiul proprietatii private si al "contractualismului" (schimbul liber consimtit, voluntar) ca si al non-agresiunii stau la baza descoperirii (mai degraba decat decretarea ei) legii, si nu invers! In aceste conditii, democratia, care permite (si chiar o si face in realitate) agresiunea si incalcarea legii (asa cum este ea definita mai sus), in numele majoritatii este neetica si imorala.

2) Precum spuneam statul este organismul de represiune si coercitie, dovada fiind impozitarea si taxarea obligatorii. Daca lucrurile ar sta altfel plata acestora ar trebui lasata la dispozitia publicului, s-ar face benevol (asa cum sustin unii socialisti/etatisti/colectivisti ca se intampla lucrurile) amenintarile cu pierderea libertatii (inchisoarea) nemaifiind necesare .Ca atare, conform definitiei de la punctul 1) a legii, statul e ILEGITIM! Pe vremurile cand monarhii insemnau statul lucrurile erau mai bune decat in prezent, deoarece o parte din veniturile proprii ale monarhului (statului) proveneau din exploatarea propriilor domenii, iar impozitarea trebuia tinuta la un nivel scazut deoarece opinia publica era atunci mult mai impotriva maririi impozitelor si putea duce, in ultima instanta, la revolutie (schimbarea monarhului). Din punctul de vedere al actiunii coercitive a statului lucrurile s-au inrautatit considerabil pentru oameni odata cu aparitia statelor democratice, prin castigarea opiniei publice de partea lor. Cum s-a facut asta? Prin instituirea democratiei, adica a promisiunii ca orice om poate ajunge democratic in fruntea statelor (bucatelor). Asfel opinia publica este mult mai favorabila statului, inclusiv enormitatii a ceea ce inseamna "statul asistential".

3) Democratia inseamna de fapt, domnia (discretionara) a majoritatii, pe baza "binelui" stabilit de aceasta si, mai mult ,mai are un dezavantaj, se practica prin reprezentare (dat fiind numarul de miliarde la care a ajuns omenire). Adica , practic, guvernarea democratica, inseamna de fapt guvernarea unei minoritati (la limita a unuia singur) a majoritatii. Este antecamera totalitarismului.

4) Chiar termenul de democratie este inconsistent, contradictoriu si "nesustenabil" (ca sa zic asa) cata vreme perfect democratic se poate ajunge la lipsa democratiei!

Alex Nicolin

@Ionut

In principiu, sunt perfect de acord cu toate cele patru puncte pe care le-ai enuntat, dar la primul ar fi cate ceva de discutat despre natura statului. Am particiat deja la o discutie pe aceasta tema acum cateva saptamani, dar tot am ceva nelamuriri legate de nuanta, dar totusi esentiale.

Daca statul este intr-adevar o sursa de represiune, de putere arbitrara acordata unui individ sau grup de indivizi asupra celorlalti, el trebuie mentinut artificial ,prin constrangere. Dupa cum ai remarcat si tu, este mai putin relevant daca administratia pastreaza o aparenta democratica, e o oligarhie sau chiar o dictatura persoanala. Important este pana l urma aspectul de artificialitate, prin existenta in afara, sau chiar impotriva ordinii spontane.

Dar ce se intampla in cazul in care un grup de indivizi, pentru a-si creste gradul de securitate, sau pur si simplu pentru a-si afirma identitatea comuna, decid sa infiinteze o organizatie sau sa adere la una deja existenta? Putem numi aceasta organizatie club. Acum membrii, de comun acord, decid sa instituie o cotizatie pentru ainchiria o casa, pentru a plati un paznic si pentru alte mici servicii pe care membrii ar dori sa le achizitioneze, si aleg din randul lor un presedinte. Tot ce am spus pana aici este perfect de acord cu odinea spontana, pentru ca nimeni nu le-a impus membrilor vreuna dintre deciziile luate. Cu timpul, clubul creste si ajunge sa numere cateva zeci, sute, sau chiar mii de membri care s-au inscris voluntar, sa aiba o structura de conducere mai complexa si sa aiba nevoie de alte locuri de intalnire, de mai multi paznici etc. In final, clubul devine de facto stat.

A doua varianta este exact conceptia mea despre stat ca rezultat, si nu ca adversar, al ordinii spontane. Nu este neaparat nevoie ca statul respectiv sa fe unul minimal – unii indivizi vor dori intr-adevar un astfel de stat, sa-i spunem "Libertia", in timp ce altii vor dori un stat asistential – nicio problema – pot oricand sa se mute in "Noua Suedie". Elementul de baza al functionarii unor astfel de state este dreptul la libera circulatie al persoanelor. Practic, daca un individ nu mai vrea sa locuiasca intr-un stat, se multa in altul si nu isi mai plateste cotizatia catre cel vechi. Bineinteles, unii vor cauta sa beneficieze pe gratis de serviciile asigurate de acste state, care functioneaza in regim concurential, "sarind" dintr-unul in altul fara a-si plati contributia la data convenita. Altii vor incerca sa comita infractiuni impotriva cetatenilor unui stat si sa fuga apoi. Cu timpul, prima categorie va ajunge sa piarda accesul si dreptul de rezidenta intr-un mare numar de state, in timp ce adoua, sa suporte consecintele actiunilor sub forma de munca fortata.Cu alte cuvinte free rider-ii in pustie, iar talharii – la ocna.

Problema e ca statel actuale se incadreaza destul de bine in primul model. Ele nu pot fi nici demolate sau dizolvate spontan, pentru ca framantarile sociale create ar legitima interventia "salvatoare" a vecinilor din aceeasi "specie". Ceea ce se poate face in schimb este o reforma care sa pastreze pana la sfarsit intacte structurile de aparare, eliminand treptat celelalte mecanisme redundante sau chiar daunatoare.Un astfel de proces nu este unul usor sau simplu, pentru ca va intampina ezistenta din partea celor care isi vad restranse privilegiile. Nici politicienii nu vor accepta subtierea ciolanului si nici atarantorii, scaderea pomenii. De aceea, sinurul mod in care se poate inteprinde schimbarea este prin intermediul mecanismelor democratice deja existente. Rasturnarea unui regim mai mult sau mai putin tiranic in mod violent, prin revolutie, va avea rezultate incerte, de multe ori inselatoare, si, prin prisma precedentelor istorice, suficiente sanse sa aduca un regim/conducator mult mai rau decat cel precedent. Nu degeaba se spune: "schimbarea stapanilor – bucuria nebunilor". Tot ceea ce poate face un liberal e sa actioneze ca formator de opinie, cu scopul e a convinde un numar suficient de mare de concetateni de validitatea ideilor sale incat acesta sa poata pune presiune politica asupra politicienilor ca acestia sa intreprinda reformele necesare. Procesul este unul anevoios si frustrant, exista oricand sansa esecului si a piederii "castiglui" deja acumulat.

Iata deci ca totul se poate realiza doar prin convingere si negociere. Violenta este doar un mod de constrangere iar cei care vor sa se elibereze de constrangeri exclusiv prin violenta vor cadea in acelasi pacat ca si asupritorii lor (vezi Che Guevarra). Violenta este jutificata insa in cazul in care sistemul, la randul sau, foloseste mijloace violente de constrangere si doar in masura in care actele violente sunt controlate si de egala intensitate cu cele care compun agresiunea.

ionut

@Alex Nicolin

Perfect de acord cu tot comentariul, asta e si singura si maxima concesie pe care un liberal o poate face statului, spun concesie pentru ca impoziatrea oricum intra in contradictie cu principiul nonagresiunii.

Iarasi sunt perfect de acord, solutia nu e nicidecum violenta, ci shimbarea de mentalitate prin persuasiune si educatie (studiu). In cadrul ordinii naturale a proprietatii (sa adaug "private" ar fi redundant) si a "contractualismului" violenta este justificata numai ca raspuns la agresiune (citeste retaliere)

punk

Alex & ionut, problemele pe care le ridicati sunt teme de dezbatere decente, o dezbatere in care eu as fi foarte circumspect v-a-v de capacitatea reala a pietelor imperfecte de a maximiza bunastarea si a imbunatatii conditia umana. Pentru ca asta ar trebui sa fie in opinia mea rolul axiomatic si non-negociabil al statului, iar propunerile de vot cenzitar si scoala numai daca parintii tai si-o permit imi par niste uriasi pasi inapoi spre evul mediu, de natura sa creeze o plutocratie pe model somalez.

Dar cred ca aceasta dezbatere pierde din vedere esentialul, implementarea urgenta a unui model care functioneaza fie ca este american, chinezesc sau suedez, ORICE e mai bine decat modelul "un pantof = un buletin de vot".

Mintile luminate ale lumii vor dezbate multa vreme care este modelul corect de stat, dar sunt convins ca maximizarea spagii si minimizarea muncii nu se vor numara printre caracteristicile lui. S-ar zice ca mai toti aia care au facut in mod decisiv un pas de la societatea neolitica a vanatorilor-culegatorilor spre societatea moderna informationala, au facut-o prin utilizarea eficienta a muncii si creativitatii locuitorilor, capitol la care Romania… nu exceleaza, sa zicem asa. (alex, paragraful introductiv despre "omul de tip nou" e exceptional).

Adrian

Superficialitatea cu care tratezi o problema atat de compexa este ingrijoratoare.

Calin

Exceptional articol! Cea mai dura lectie in Romania este "cainii latra, ursul merge mai departe"

Cu respect,

Calin

vasilica

Da, si dupa ce ramai cu 55% din salariu, oricum, cand cumperi ceva , platesti si TVA, care e 24% (la combustibil accizele sunt de 50%!!!), practic din cei 55% CUMPERI ceva efectiv cu 55 x 0.76 = 41%!!!!!!!!!!!!!! adica statul se laege (sub o forma sau alta) cu 59%!! si daca o parte considerabila din venit o cheltui pe combustibil, tutun si alcool, procentul sare de 60!

Este inadmisibil, c ain conditiile astea guvernul se plange ca nu are bani.

Pai poate facem ca pe timpul comunismului, dam niste bani care nu valoreaza nimic, iar de muncit muncim pe bune (unii).

"Fiecare munceste dupa posibilitati, iar castiga dupa necesitati" – vivat comunismul!

Lucian Davidescu

@vasilica

Mai exact, 55/1,24=44,4%

ulise

care ar fi modalitatile pentru o greva fiscala generalizata, fie ea legale/legitima sau chiar partial legala/spontana ????

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.