Standard
Lucian Davidescu

Încă doi ani de coşmar, încă un deceniu pierdut

Nici unul dintre partidele care se întrec zilele acestea în programe de guvernare nu îndrăzneşte să spună care este prima măsură „economică” pe care o vor lua după instalarea la guvernare.

E vorba de semnarea unui nou acord de finanţare cu FMI, aceasta fiind cam singura posibilitate de-a plăti creditul vechi, ajuns la scadenţă. Fondul evită să facă el însuşi anunţul, dar aruncă buzdugane: vreţi prăbuşirea monedei, stagnare, inflaţie scăpată de sub control?

Cifrele nu arată bine deloc. Pentru a finanţa datoria publică (deficit şi rostogoliri), dar şi deficitul de cont curent, România trebuie să găsească în următorii doi ani 50 de miliarde de euro. Componenta privată – investiţii străine şi bani trimişi de românii plecaţi la muncă – a scăzut la un nivel neglijabil. Componenta publică tocmai a dat statutul de „încasator de tranşe” pentru cel de „plătitor de rate”. Din fosta speranţă a fondurilor europene n-a mai rămas nimic.

Aparatul bugetar care ar fi trebuit să se ajutorul „măştii de oxigen” de la FMI, cheltuie acum mai mult. Din 2008 până acum, cheltuielile publice au crescut în fiecare an, fără excepţie, iar încasările au scăzut doar în 2009, pentru ca apoi să recupereze cu vârf şi-ndesat. În schimb, creşterea economică pare să întârzie pe termen nedefinit. Practic, România a reuşit contraperformanţa rară de-a bifa toate punctele negative şi nici unul pozitiv, condiţii în care orice adiere în finanţele europene e în stare să o îngroape pe fundul prăpastiei – acolo unde se află deja.

Şansele să se mai schimbe ceva sunt, deja, „strict matematice”. Ar fi nevoie de politicieni care să înţeleagă că au epuizat tot ce aveau de spus şi să facă un pas înapoi, de o revoluţie fiscală cu toate consecinţele (inclusiv negative) pe care le implică şi de o conjunctură internaţională favorabilă: victoria „inflaţioniştilor” asupra „austerienilor” în Europa (inflaţia zonei euro este rea pentru statele membre, dar bună pentru cele marginale). Condiţiile sunt cumulative, astfel că scenariul cel mai probabil e cu totul altul.

Primul lucru pe care îl va face viitorul guvern va fi să uite complet toate promisiunile electorale (actualul a făcut-o deja, char dacă acum le mai flutură puţin). Scăderile de taxe vor fi, probabil, înlocuite cu măriri de taxe iar măririle de salarii vor fi înlocuite, posibil, cu tăieri de salarii. Fără investiţii, cu o administraţie nereformată şi cu contribuabili copleşiţi de taxe, şansele de revenire sunt aproape de zero. Principala strategie – aplaudată şi de FMI – va fi „capul la cutie până trece şi asta”.

Nu va trece! Două „decenii pierdute” consecutiv în interiorul unei singure generaţii – anii 80 şi 90 – au făcut deja ca naţiunea să arate ca după război: 3 milioane plecaţi la muncă în străinătate, doar 4 milioane de angajaţi în ţară (din care jumătate la stat şi un sfert pe salariul minim), mai puţini angajaţi decât pensionari.

Al treilea deceniu de agonie economică în interiorul a doar 40 de ani poate lăsa în urmă un singur tip de structură socială: satul părăsit.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

caini

Oricum daca ar spune ceva, ar fi ceva fals. Nu pot lua nici o decizie fara FMI. Nu cred ca sunt asa inconstienti sa bage tara in faliment in mod intentionat.

Cosmina Dinu

am ajuns la fundul sacului. şi ne aşteaptă o campanie cu politicieni hoţi, mârlani, oportunişti, complet neprofesionişti, mafioţi şi ultra-populişti

Emil Moldoveanu

Si cu prea multi votanti care ii cred ca au si nu dau.
„Politicienii” astia nu existau asa, daca nu gaseau clienti; vezi doar cazul Mazare si intelegi: daca vrei si daca poti.

Cristian

Un infografic cu cheltuielile statului 2008 vs. 2012 (sau 2009 vs. 2012) se poate face intr-un post urmator? Sunt curios unde au crescut cheltuielile, desi salariile nu au revenit la acelasi nivel si teoretic sunt mai putine persoane in sistem.

Atotnestiutorul

cristian … dar serviciile .. serviciile le-ai luat in calcul?

xela

Trist si adevarat dar in acelasi timp nu e nici o surpriza. Stiam toti ca aici vom ajunge.

Lucian Davidescu

Doar o bună sincronizare 😀

Emil Moldoveanu

Ce ai inteles tu Gabi, din asta?

ddd

Daca au crescut cheltuielile bugetare din 2008 si pana acum, pt ce s-au mai facut reducerile de salarii si pensii?

Ziare Ziare

ziare-news c o m
ziare romanesti si straine

Daniel Bigea

Nu va mai faceti iluzii Romania a fost cumparata de FMI pe bani digitali adica pe nimic. Asa se intampla in toata lumea. Pana la sapa de lemn nu a ramas decat un pas. Veti vedea…

ODO

Haide, Lucika, cine itzi plateste painea & vinul? Nu iti place Romania? uau! Do something. Momentan esti un Liiceanu in domeniul economic.

Stefan Apalaghie

12 miliarde deficit bugetar 2014 . Peste 10 miliarde dobanzi platite la datoriile de stat in acelasi an . Deci , fara noi imprumuturi statul nu poate plati dobanda la datoriile existente . Diferenta de vreo 2 miliarde (pina la deficitul de 12 miliarde ) au umplut „goluri” de finantat din bugetul de stat consolidat . Practic nici cheltuielile bugetare nu pot fi achitate de statul roman in procent de 100% din proprile venituri fiscale . A apelat la imprumuturi . Aici nu sint decenii pierdute . E tara in faliment financiar . Identic ca in 2009 (dar pentru cifre mai mici acum) . 5 ani aruncati in vant care au imbogatit pe unii , tinut pe functii pe altii dar au saracit evident populatia .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.