Standard
Lucian Davidescu

Ponta scufundă 1.000 Km de autostradă în Marea Neagră

Premierul Victor Ponta dă semne că nu intenţionează să fructifice oportunitatea pe care România o are anul acesta, de-a alinia redevenţele pentru petrol şi gaze la standarde internaţionale, după ce expiră îngheţul negociat la privatizarea Petrom, în 2004.

Compania a fost vândută la pachet cu unele dintre cele mai mici redevenţe din lume, garantate prin lege timp de zece ani. În acest timp a obţinut profituri spectaculoase din activitatea de extracţie – ajungând şi la 1 miliard de euro pe an. În schimb, statul a încasat redevenţe anuale sub 200 de milioane de euro, împărţite aproximativ egal între petrol şi gaze.

Deşi păgubos, contractul din 2004 a avut ca explicaţie – managementul prost al Petrom anterior privatizării şi nevoia de modernizare, iar ca efect – obţinerea unui preţ de vânzare ceva mai bun. Acum nu există nici măcar aceste avantaje.

„De la 1 ianuarie 2015, vom avea o nouă lege a petrolului, cu noi redevenţe. Ideea nu este să iei foarte mult din puţin, ci puţin din foarte mult. Ne gândim la o stabilitate pe 15 – 20 de ani”, spune Ponta.

Afirmaţia dezvăluie două informaţii, atent împachetate în perdele de fum.

Prima informaţie este că redevenţele vor fi mici (sau mărite cu un procent mediu foarte modest) pentru a putea stimula producţia. Cum activitatea de exploatare este deja foarte profitabilă, probabil că acest stimul va avea doar un efect marginal de creştere a volumului extras. Însă chiar şi aşa, o astfel de politică este contrară intereselor pe termen lung ale României, de utilizare cât mai raţională a resurselor rămase.

A doua informaţie este că redevenţele vor fi fixe pentru o perioadă chiar mai mare decât cei zece ani care abia se încheie. Pentru companiile producătoare, apar doi stimuli – să investească masiv având certitudinea că îşi vor recupera banii, dar şi să grăbească la maximum exploatarea, în lipsa certitudinii că vor beneficia de redevenţe mici şi după.

Cum nivelul rezervelor rămase, calculat la actualul nivel de exploatare, coincide cu perioada avansată de Victor Ponta, putem trage concluzia că acesta va fi un ultim hei-rup al României de-a-şi exploata accelerat rezervele de petrol şi gaze; fără să ţină cont de consecinţe şi de ce se va întâmpla după. Practic, România va trece de la importuri de petrol cât jumătate din consum şi importuri de gaze cât un sfert, la dependenţă energetică cvazi-totală în termen foarte scurt – posibil 3-5 ani şi nu mai târziu de anul 2035.

O a treia informaţie împachetată în perdea de fum este sugerată în următoarea frază:

„Cu siguranţă, nu poţi avea aceleaşi redevenţe pentru zăcămintele onshore şi offshore, întrucât există diferenţe uriaşe de investiţii. Am vorbit cu reprezentanţii Exxon şi Petrom, care spun că vor depăşi bine un miliard de euro investiţii. Orice companie trebuie să-şi recupereze costurile”
Anunţul indică intenţia unei strategii combinate, de mărire chiar şi substanţială a redevenţelor pentru zăcămintele onshore, care oricum sunt pe terminate, concomitent cu o reducere a redevenţelor pentru petrolul din Marea Neagră, unde extracţia abia urmează. O astfel de manevră ar aduce un beneficiu economic substanţial companiilor producătoare în dauna bugetului public, permiţând simultan guvernului să aibă o bună acoperire de PR, spunând: „iată, am mărit redevenţele cu XX%” dar referindu-se în realitate doar la o componentă a redevenţei din ce în ce mai neimportantă. În acest caz, chiar şi păstrarea nivelului de acum ar deveni de preferat.

Miza acestei întregi negocieri este uriaşă: În bani, este vorba de vreo 500 de milioane de euro pe an care ar putea intra la bugetul de stat, deci până la 10 miliarde de euro în următorii 20 ani. Sau, după standardele de cost în vigoare, echivalentul a mai mult de 1000 Km de autostradă.

Strategic, este vorba despre felul în care România îşi gândeşte viitorul energetic. Exploatarea rapidă asigură o bună parte a consumului din producţie internă pe termen scurt, sacrificând însă perspectivele pe termen lung. Cât timp încă există rezerve, România poate negocia chiar şi importurile de completare în condiţii mai bune. Însă dacă epuizează totul în 20 de ani, va ajunge apoi să importe 100% din petrol şi gaze fără a mai putea negocia nimic.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Kolbertus

Solutia e simpla–piata libera. Concesionarea pe termen lung (ca pe termen scurt nu ar merita investitiile) sa se faca prin licitatie, si mana invizibila ar determina alocatia optima a resurselor.

petrolist

Ce viziune sa mai astepti de la actuala clasa politica?…au vandut resursele subsolului pe nimic,resursa umana pe nimic,nu supravegheaza si nu impun aplicarea aplicarea Codului Muncii de catre acesti austrieci a caror metoda de a ne exploata zacamitele poarta denumirea de jaf national si dupa toate acestea nici…redeventa nu poate creste prea mult!…Atat timp cat familiile si copii lor sunt asigurate pe vecie de pe urma acestor “privatizari” si atat timp cat nimeni nu-i aduna de pe unde sunt sa infunde puscariile cu ei, nimic nu se va schimba in Romania!…petrolistii romani de pe Marea Neagra, sunt greva japoneza pe termen nelimitat datorita abuzurilor comise de ani de zile asupra lor de catre OMV!NICI PRESA SI NICI TELEVIZIUNILE NU SE GRABESC SA INFORMEZE ASUPRA MOTIVELOR REALE DE PROTEST! …Infractorul Liviu Luca (dosar 12095/299/2009 jud. S1 Buc.) se plimba liber si negociaza CCM-ul petrolistilor romani aduncandu-i la statut de sclav in proria lor tara.De ce oare este posibil?…cine va avea curiozitatea sa vada macar numarul contestatarilor din acest dosar, va intelege fara indoiala directia pe care au mers banii praduiti de la petrolisti ,cam cui i s-au sponsorizat alegerile si de ce Ponta vrea redeventa mica si de ce Luca nu-i in puscarie si chiar si de ce unele instante(curti de apel din judete diferite) dau solutii contrare pe aceeasi speta in dosare prin care angajatii OMV din Romania(transformata de austrieci in Tara lui Andrei) isi cer drepturile conform legislatiei romane a muncii in vigoare!…Aceasta companie in viziunea politicului,a sindicatului galben infiintat de cardasia OMV- Luca,a institutiilor statului(ITM Bucuresti,Ministerul Muncii, ANRM)a unei parti a justitiei (pentru care OMV este libera sa nu respecte legea romana a muncii) si dupa cum se vede…a Primului Ministru al tarii, este libera sa faca ce vrea in tara asta!…Vede cineva?…Aude cineva?”Unde esti TU Tepes Doamne,ca punand mana pe ei,sa-i imparti in 2 cete In smintiti si in…misei!Si in 2 temniti large cu de-a sila sa-i aduni,sa dai foc la puscarie si la…casa de nebuni!”

Kolbertus

@LD
Remarc ca in acest post sustii o planificare centrala cu privirea resurselor, ca sa maximizezi venitul statului pe termen lung.

Aceasta este o deviere de la dogma capitalismului propovaduita de Hayek, care argumenteaza impotriva planificarii centrale, si sustine ca intotdeauna, fara nici o exceptie, mana invizibila a pietei libere este cea mai buna optiune. Si daca mana invizibila favorizeaza maximizarea profitului pe termen scurt (exploatarea resurselor cat mai rapida, chiar daca planificatorii centrali sustin ca ar fi mai bine sa se exploateze mai lent, ca sa dureze 100 de ani si nu doar 20-30 ani), atunci mana invizibila are intotdeauna dreptate.

Alt punct: se prea poate ca Putin (sau China, etc) sa puna ochii pe resursele offshore ale Romaniei, si sa ofere un pret mai mare din motive strategice (de exemplu Putin ar fi dispus sa plateasca $20B cash imediat, ca sa isi intareasca pozitia de monopol sa sa poata dubla iar pretul la gaz). Mana invizibila ar accepta cel mai mare pret (cei $20B oferiti de Putin), si in cuvintele odioase ale unui individ care va ramane fara nume, i-ar vinde lui Putin chiar si funia si sapunul cu care sa fie ulterior spanzurata, ca doar profitul pe termen scurt conteaza.

Aceasta miopie a mainii invizibile se vede din nenumaratele exemple de corporatii occidentale care au cautat maximizarea profitului pe termen scurt mutand productia in China, chiar si constienti ca chinezii vor urma sa fure tehnologia si sa cloneze produsele in 4-5 ani.

Dar dupa cum propovaduieste Hayek, daca mana invizibila este mioapa, si daca mana invizibila prin definitie este infailibila, atunci miopia este buna.

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.