EXITCARD

michimaus

Lucian Davidescu

Incompetenţa statistică şi incompetenţa administrativă

Legătura dintre statistică, PIB şi taxe.

Şutul pe care l-a primit Vergil Voineagu de la INS este cât se poate de meritat. Motivul, umflarea estimării PIB din pix, este cât se poate de valid – detalii la Radu Soviani.

Alt motiv putea fi momentul în care a spus că afacerile neverosimile ale unei firme din Braşov au fost luate în calcul la formarea PIB. Încă este deschisă posibilitatea ca între cele două poveşti să existe o legătură directă.

Iar alt motiv putea fi incompetenţa cu care a fost organizat recensământul din 2011, care s-a dovedit ilegal şi nerelevant.

Totuşi, incompetenţa INS nu poate fi o scuză pentru incompetenţa altora. De exemplu, a lui Victor Ponta care a spus că de-asta trebuie să taie el de la buget.

Evaluarea PIB-ului nu are legătură directă cu cheltuielile bugetului. Încasările se fac în funcţie de cum arată încasările firmelor şi salariile din economie, nu de PIB.
Indirect, un PIB mai mare poate face deficitul să pară mai mic. Dar la 2% deficit, impactul celor 20 de miliarde de lei este de sub 100 de milioane de euro. Restul miliardelor lipsă sunt promisiunile fără acoperire din campanie.

În aceeaşi cheie poate fi interpretat şi bugetul trecut la „documente secrete” de purtătorul de cuvânt Zaharescu. Un astfel de anunţ denotă fie că falimentul de stat a venit chiar mai devreme decât era previzibil, fie o flatulenţă în comunicare. Incompetenţa e subînţeleasă în ambele cazuri.

Iar cel mai recent episod, creşterea taxelor locale, este un mausoleu al incompetenţei prost camuflată în şmecherie politică.

Mai întâi, actualizarea cu inflaţia a fost anunţată din oficiu, aşa cum era normal (legal vorbind, pentru că altfel nu-i deloc normal ca statul să spună „dacă tot s-au scumpit toate, hai să scumpesc şi eu serviciile şi să întreţin astfel spirala scumpirilor”), şi rapid măturată sub preş pentru că erau alegeri. Imediat după alegeri a fost readusă pe tapet şi taxată de noua opoziţie, total aiurea, ca o majorare de taxe. Apoi a fost ţinută până la sfârşitul anului şi transpusă într-o hotărâre de guvern ambiguă, care părea că transformă posibilitatea în obligaţie. Apoi, a fost rectificată prin ordonanţă simplă – dar care putea fi la fel de bine de urgenţă – după ce începuse anul. Este perfect legitim pentru orice primar, chiar şi Emil Boc, să se întrebe pe ce bază poate colecta taxele locale.

Sau pentru orice contribuabil să se întrebe pe cine plăteşte şi de ce.

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *