EXITCARD

tatov

Lucian Davidescu

Ghinion!

…sau blowback sau, prelimbanoastră, „sabie cu două tăișuri”, „gloanțe-n picior”, „unde dai și unde crapă” etc.

În mod normal, un personaj ca Victor Ponta – amoral, duplicitar și incompetent – n-ar fi putut spera nici măcar la un sfert din voturile românilor. Restul candidaților PSD – Iliescu, Năstase sau Geoană – fuseseră cu măcar câteva clase peste el.

Putea spera cel mult la președinția unei scări de bloc. Dar o incompetență mai lungă și mai păguboasă, cea a lui Traian Băsescu, l-a adus în postura de favorit în fața oricui. Și poate că exista un scenariu în care Victor Ponta să câștige „la pas”, bine că nu-l vom afla niciodată!

Doar că n-a vrut să riște absolut nimic, nici el nici partidul, au încercat să acopere toate fisurile care i-au pierdut pe cei doi candidați PSD dinainte. Și probabil că tocmai de-aici i s-a tras prăbușirea: Blowback!

Ghinion #1: (cel mai vizibil) Diaspora. Mircea Geoană a câștigat în România dar a pierdut din cauza voturilor din străinătate. Chiar fiind sigur că le compensează cumva, n-a vrut să aibă vreo nouă „surpriză” sociologică – o prezență chiar mai mare. Așa că a aranjat lucrurile în așa fel încât la o adică să se tragă linie. La o adică a venit, linia s-a tras, dar ce-a ieșit s-a văzut. Proteste, scandal, solidarizare. În turul doi, tot n-au reușit să voteze câteva zeci de mii de români arondați la câteva secții mai mari. Dar tot au fost mai mulți pentru că au venit de dimineață și s-au organizat mai bine. Iar la celelalte sute de secții modeste, a fost fluxul mai mare ca niciodată, din solidaritate. Pe când în țară, alții care nu s-ar fi deranjat până la vot, au făcut-o de jenă.

Ghinion #2. (cel mai puternic) Traian Băsescu. Ura e mare, dar tot n-au reușit să-i găsească o miză unuia care pleacă – doar d-aia e bătaie pe postul lui. Deci să ieși la vot ca să nu mai facă Băsescu ce? Asta i-a permis lui TB să îndemne la vot anti-Ponta fără consecințe. De ce a făcut-o? Vom afla peste 50 de ani. Dar cea mai simplă variantă este următoarea: a încercat până în ultima clipă să negocieze la două capete și ambele tabere l-au trimis la plimbare de frică. În ultimă instanță a ales rațional candidatul aparent mai slab. Pentru că nu se putea aștepta la iertare dinspre unul care se vedea oricum câștigător, dar poate spera măcar la recunoștință din partea cuiva pe care l-a ajutat. Ce poate să ceară acum? Poate vreun post-la-adăpost prin străinătate, sperând că Iohannis e domn și nu-l refuză.

Aici, campania lui Iohannis a ratat niște teme majore de atac. De exemplu, în sensibila poveste a „loviturii de stat” din 2012, Iohannis putea spune simplu:

Într-o țară normală, guvernul organizează, parlamentul legiferează iar poporul decide. Guvernul lui Victor Ponta a organizat prost, că n-a știut nici cum să-și numere cetățenii, a legiferat în locul parlamentului și s-a ars la Curtea Constituțională iar poporul, ce-o fi decis a decis degeaba pentru că Victor Ponta n-a știut să numere. Dacă acel guvern ar fi fost condus de Klaus Iohannis, organizarea și numărătoarea erau perfecte, parlamentul dădea legile proprii după procedura proprie iar poporul putea decide fără vreun dubiu.

Poate că Traian Băsescu ar fi rămas în funcție, dar poate că ar fi fost demis. Poate că dacă eram eu prim-ministru, Victor Ponta era deja de doi ani președinte.

Meritul staff-ului este totuși că a reușit să prindă din zbor, din scurt, și să dozeze atât cât s-a putut de bine un alt mesaj ușor de priceput pentru publicul anti-TB:

Spuneți că sunt „omul lui Traian Băsescu”. Haideți să vedem cine e omul lui Traian Băsescu și cine nu.
Dumneavoastră ați fost desemnat prim-ministru de două ori. Traian Băsescu v-a numit în funcție.
Eu am fost propus ca prim-ministru o dată, din partea unei coaliții din care făceați parte. Traian Băsescu a făcut tot ce a putut ca să refuze.
Cum a reușit? Cu ajutorul unui trădător din rândurile dumneavoastră, domnul Gabriel Oprea. Pentru că Gabriel Oprea v-a trădat, a rupt o bucată din partid și i-a dat voturile lui Traian Băsescu, președintele a putut să-l pună prim-ministru pe Emil Boc.
Dacă eram eu prim-ministru, nimeni nu încerca să se atingă de salarii și pensii.
Domnul Boc a putut să taie salariile și a încercat să taie pensiile pentru că nu am fost eu prim-ministru, iar asta pentru că domnul Gabriel Oprea v-a trădat.
Întrebare: ce face acum trădătorul Gabriel Oprea?

Ghinion #3 (cel mai stupid) Tot Traian Băsescu. Strategii de campanie au rămas cu ideea că bădărănia („când ați venit la mine în birou” – traumă din copilăria „pisicuțului”), șmecheria (calendar impus de dezbateri a doua zi după „popcorn”, discuția cabotină cu scaune goale), agresivitatea gratuită câștigă alegerile și au mizat pe cartea asta. Poate că era valabilă acum cinci ani, dar între timp și mai mulți sau săturat. De ce unii care nu-l mai suportă pe Traian Băsescu s-ar urni la vot pentru unul care încearcă să-l imite, fără talent. Dimpotrivă, i-a mobilizat pe cei care poate nu deslușeau mare lucru la Iohannis dar chiar vor să scape de stilul ăsta.

Ghinion #4 (cel mai odios) Religia. Cât s-a ținut în limitele lui „eu sunt ortodox”, ideea se suprapunea pe public, deci era doar un mesaj de mobilizare fără mari pierderi. Însă când unii preoți au început să-i facă pe față campanie, a intervenit componenta socială a religiei. În comunitățile mici, se știe când preotul este hapsân, bețiv, curvar. Lumea șușotește și nu prea acceptă, dar continuă să-l respecte pe preot în biserică – doar rostește cuvântul lui Dumnezeu. Însă aici s-a produs o extraordinară selecție adversă. Ce fel de caracter trebuie să aibă un preot care acceptă să facă propagandă de la amvon? Foarte probabil ar putea fi fix vreunul hapsân, bețiv, curvar, lucru de care lumea știe. Și atunci își amintește că deși popa rostește cuvântul lui Dumnezeu, uneori i se mai împleticește limba.

Ghinion #5 (cel mai rușinos) Propria mașinărie de partid. Nu știu dacă cele de până acum explică în totalitate diferența de scor, unele sunt ori marginale ori prea nișate, dezbătute intens în cercuri restrânse dar de multe ori fără contact cu realitatea. Prezența și mai mare în județele PSD și la sate ar putea sugera și alt scenariu. În mod normal, primarii știu pe cine se pot baza să vină la vot, ce opțiune au, la ce oră să le trimită mașina să-i ia de acasă. Dar dacă au primit un plan de voturi în plus, cu promsiuni și amenințări, și au mers mai departe la ei în sat tot cu amenințări, este posibil să fi adus la vot și un public care altădată știa de ce stă acasă. Și care, în intimitatea cabinei de vot, au înfipt o ștampilă obidită unde știau ei că-l doare pe primar mai rău.

Studiu de caz – Teleorman

Corecție: dintr-o versiune anterioară a acestui calcul, bazată pe date provizorii, rezulta că K.I. ar fi luat 68% din voturile noi.

Alegători: 332 mii

Voturi valide turul I: 189 mii (57%)
Voturi către primii doi candidați: 149 mii (79%)
Voturi Ponta: 106 mii (56%)
Voturi Iohannis: 43 mii (23%)

Voturi valide turul II: 214 mii (64%)
Voturi de recuperat de primii doi candidați (redistribuire + prezență) 65 mii (30%)
Voturi Ponta: 136 mii (64%)
Voturi Iohannis: 78 mii (36%)

Din cele 65 mii de voturi „noi”
Voturi Ponta: 30 mii (45%)
Voturi Iohannis: 35 mii (55%)

Ghinion!

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *