S-a întors sezonul speculaţiilor pe leu. BNR cheamă lupul la ospăţ

Londra, Canary Wharf. Câţiva traderi nu dorm. Au rămas peste noapte cu ochii în terminalele Reuters şi Bloomberg. Se gândesc la bani. Şi la răzbunare.

Luna aste se face un an de la ultimul ‘atac’ masiv pe leu. Anul trecut s-au fript cu câteva sute de milioane într-o ţară mai mică din Europe, Middle East and Africa: RON. Acum, sunt toate premizele să o ia de la capăt: buget compromis, guvern în haos, alegeri, plus oameni pe stradă.

Ce înseamnă, de fapt, atac asupra leului? Înseamnă că nişte maimuţe ajunse la putere îşi trag gloanţe în picior iar tu te duci la cules banane din palmierul lor. Pe româneşte, când e clar că ai dat cu dânsa de gard şi că e doar o chestiune de timp până vine nota de plată, băieţii deştepţi fac un fel de arbitraj: cumpără acum ceea ce sigur se va scumpi. Anul trecut, BNR a reuşit să facă doar o gaură în trend atunci când a lăsat piaţa fără lichiditate. În scurt timp, însă, leul s-a dus iar aproape de unde-i era locul: de la 3,6 la 4,3 pe euro.

Bun, şi cum să faci bani dintr-o situaţie ca asta când eşti ‘bancă mare la Londra’:
1. Iei lei cu împrumut
2. Cumperi euro
3. Aştepţi să se scumpească (tocmai l-ai ajutat un pic)
4. Vinzi doar o parte din euro pe lei şi îţi plăteşti datoria
5. Restul de euro îi bagi în buzunar
6. Spui ‘sărumâna pentru masă’

Varianta nasoală (ce s-a întâmplat anul trecut)
1, 2, 3 idem, doar că Isărescu goleşte piaţa de lei iar euro se ieftineşte
4. Vinzi euro şi nu-ţi ajung
5. Mai vii cu bani de acasă, iei bătaie de la tata
6. Spui ‘I’ll be back!’

Ca să nu mai păţeşti ca data trecută, vrei să te asiguri că ai bani destui. Bun, şi acum surpriza: BNR a aruncat miercuri (7 octombrie 2009) pe piaţă cea mai mare cantitate de lei din istorie. 15 miliarde de lei în două operaţiuni repo (adică împrumuturi date băncilor care au cumpărat titluri de stat ca să poată garanta cu ele). Dobândă 8%, termen… două zile.

La Londra, stupoare: ‘Why are they throwing coconuts at us?’ ‘Wargames, my dear Watson!’
La Bucureşti, ambiguuitate constructivă: ‘BNR a organizat ieri două licitaţii repo, pentru a vedea dacă nu cumva există impedimente, din punct de vedere tehnic, pentru asigurarea adecvată a lichidităţii. Dobânzile interbancare se menţin, aş spune anormal, la niveluri apropiate de 10%, în condiţiile în care rata dobânzii de politică monetară este de 8%. Operaţiunile băncii centrale au rolul de reglaj, sunt normale şi se desfă­şoară în contextul în care băncile sunt cele care asigură funcţionarea adecvată a pieţei şi ar trebui să-şi regleze între ele varia­ţiile de lichiditate.’

Altfel spus, ‘băieţi, dacă nu mai ştiţi în care buzunare v-aţi pus banii, vă dăm noi cu împrumut pe două zile, până îi găsiţi’.

Dar de ce să-ţi ajuţi inamicul cu gloanţe? Variante:
1. Îl întărâţi, ca să-i mai tai capul odată.
2. Arăţi siguranţă, speri că o să-i tremure picioarele.
3. Stârneşti confuzie, mai câştigi o zi.
4. E groasă rău, te bazezi că măcar vor rupe rândurile şi vor năvăli în degringoladă.

Zilele astea, ochii pe Forex: It’s high rollers’ safari drive East.