Standard
Lucian Davidescu

Vine criza în Italia?

Iată mecanismul simplu al falimentului de stat:

Până nu foarte de mult, Italia părea să fi scăpat de eticheta P(I)IGS. Grecia, Portugalia, Irlanda – toate fuseseră salvate, urma cel mult cazul cel mai rău: Spania. Însă Spania a scăpat. De ce? Tocmai pentru că poate fi salvată. Iar „atenţia pieţelor” s-a mutat către următoarea ţintă, economia prea mare pentru a putea fi salvată. Dobânzile plătite de Italia se apropie de 7%, nivel peste care Grecia, Portugalia şi Irlanda au „cerut” să fie salvate.

Reintrarea Italiei în caruselul datoriilor publice arată că nu există rezolvare pentru zona euro cu metodele folosite până acum. Birocraţii au tras concluzia că „pieţele” nu ştiu ce vor şi au aşteptat să-şi vină în simţiri. EI bine, iată că se aplică proverbul apocrif atribuit uneori lui J.M.Keynes: „Pieţele pot rămâne iraţionale mai mult decât poţi tu să rămâi solvabil”. De fapt, pieţele nu sunt tocmai iraţionale. Sunt banii lor şi îi păzesc de risc aşa cum ştiu mai bine.

Mecanismul este următorul: Statele au datorii mari pe care în fiecare an le rostogolesc, le măresc şi pentru care plătesc dobânzile. Pentru asta, au nevoie de bunăvoinţa interesată a creditorilor privaţi, cei care au economisit banii (sau a băncilor care i-au împrumutat practic gratis tot de la stat., dar asta-i altă discuţie).

Cum gândeşte un creditor? Fiecare are o listă de clienţi posibili. Pe primele locuri sunt SUA, Japonia, Germania – unde riscul este mic iar dobânzile minuscule. Spre coadă sunt PIGS şi alţi proscrişi, unde dobânzile sunt enorme iar riscul tinde spre certitudine. În vremuri ca cea de acum, când banii adevăraţi sunt rari iar falimentele de stat – dese, reflexul firesc este ca ultimii de pe listă să fie evitaţi. Iar pe măsură ce ultimii ies din joc, alţii devin ultimii.

Nebun să fii ca să creditezi cel mai riscant guvern al momentului. Asta, desigur, dacă-i vorba de banii tăi. Dacă-s banii altora, clienţi – ca în cazul MF Global – sau contribuabili – ca în cazul zonei euro – deznodământul poate fi fatal. În primul exemplu, riscul s-a produs. În cel de-al doilea, Grecia doar a dat tonul.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

atotnestiutorul

se poate sa taie 95% din banii planetei … care nu exista decat in banci si nu fac decat sa incurce treburile …

… iar astia de isi dau nume pompoase, gen "manager de risc" si alt kkturi, ar putea sa se reorienteze catre sapa, prasit, crescut de animale… ceva productiv… ca m-am saturat sa hranesc atatia paraziti, imi ajung pensionarii, asistatii si ratatii.

Revenind la realitate (de parca ar fi posibil la cat de "ireale" sunt intamplarile din jurul nostru… ce bancher s-ar fi gandit acum 5 ani ca o sa piarda 50% la greci 😛 ) datoriile statelor vor fi platite pana la urma, dar cu costuri pentru populatie. Politrucii care o freaca zilnic la "guvernare" or sa aiba grija sa isi rezerve "fonduri pentru dezvoltare" din care sa traiasca liistiti pana la adanci batraneti.

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.