Ce aflăm din mușamalizarea lui Dan Condrea

La temperatura camerei
(31 mai 2016)
Deznodământul anchetei, care indică o mușamalizare chiar mai grosolană decât prima încercare de evaluare a consecințelor diluării dezinfectanților…

– Lipsa filajului explicată în mod destul de penibil de toate instituțiile care ar fi putut s-o facă: nu era nevoie.

– Dinamica bizară a accidentului, în urma căruia șoferul și capota au fost făcute praf dar radiatorul mașinii abia dacă s-a îndoit etc.

– Lipsa mașinii de pe camerele care ar fi trebuit să o surprindă și lipsa înregistrărilor care chiar ar fi surprins-o.

– Presupusul traseu pe singurele porțiuni nesupravegheate, inclusiv drumuri de pământ, finalizat cu o navetă gogonată de 13 rânduri de du-te-vino pe drumul dintre Buftea și Corbeanca.

– Declarațiile inadvertente ale martorilor, care s-au nimerit destul de aproape încât să „audă” ceva dar suficient de departe încât să nu vadă nimic (în afară de legendara ploaie cu piese).

– Prezența în scurt timp la locul accidentului a serviciului de tractare, a muncitorilor de la salubritate și a agenților de pază, care au avut grijă să înlăture rapid toate probele și să îi țină la distanță pe curioși.

…îngustează variantele la doar două. Fiecare dintre variante este destul de ambiguuă încât să lase și posibilitatea unei interpretări alternative, din prisma celeilalte.

A. Asasinat, cu largă complicitate a unora din instituțiile statului. Condrea amenințase că va vorbi a doua zi, când urma probabil să fie arestat, astfel că dispariția lui cu orice preț devenea o urgență pe termen scurt, indiferent de consecințe.

A/B Dan Condrea a fost executat dar păstrându-se elemente de incertitudine care sugerează exfiltrarea, astfel încât insiderii din cercurile mai apropiate să rămână liniștiți că la nevoie sistemul îi va ajuta să scape de răspundere.

B. „Exfiltrare” – retragerea discretă a unui om al sistemului în condiții care să absolve pe toată lumea de responsabilitate. Însă nu era acceptabil ca el să dispară pur și simplu sau să se audă că a fugit; altă dată când s-a întâmplat asta – la Omar Hayssam – au plătit cu funcția trei șefi de servicii secrete și un procuror general. „Moartea” lui Condrea le salvează scaunele.

„Accidentul” ar fi probabil unul dintre multele planuri de acțiune pentru un astfel de caz, minuțios studiate și îndelung repetate. Doar contextul este atât de spectaculos și neașteptat încât totul să fi nimerit ca nuca în perete.

B/A Dan Condrea a fost exfiltrat într-o manieră care să lase posibilă interpretarea ca asasinat, astfel încât evenimentul să aibă efectul colateral de-a semăna teroarea în rândul insiderilor din cercurile mai îndepărtate care ar fi fost tentați să vorbească.

C. De dragul exercițiului logic, poate că mai trebuie luată în calcul și o altă variantă, oricât de implauzibilă ar părea (măcar că a început cu stângul). O operațiune complexă de protecție a martorilor, o capcană judiciară de proporții întinsă întregii rețele. ar fi singurul semn că nu trăim, totuși, într-un stat mafiot. În acest caz, încrederea se poate restabili abia în momentul în care Condrea ar apărea la un moment dat în boxa martorilor.

La rece
(25 mai 2016)
Ipotezele logice:1. A fost ucis.
a) cu ajutorul infrastructurii din vreun serviciu secret – SRI, SIE etc.
b) de tovarășii săi mafioți, fără ajutor.
c) de una/unele dintre multele sale victime. Dacă mergem cu detalierea scenariilor până la capăt să nu uităm de angajata Hexi scoasă din mașină și bătută. Trauma socială a întregii afaceri e încă greu de cuantificat.2. S-a sinucis
a) din vinovăție – puțin probabil după comportament, dar să admitem.
b) ca să fugă de responsabilitate – deși mai la îndemână îi era să o facă prin vreo insulă, tot nu l-a arestat nimeni
c) sub amenințare directă și iminentă, ceea ce ține mai degrabă de punctul 1.3. A avut un accident
a) pe fond de stres, panică, oboseală sau orice altceva.
b) dintr-un ghinion incredibil.
c) ca urmare a unei defecțiuni tehnice întâmplătoare, că dacă a fost provocată mergem tot la punctul 1.

În afara unui ipotetic caz 4 (nu era el), realist vorbind, nu prea contează.

În oricare din cazuri, contextul și consecințele transformă acest eveniment într-un asasinat. De ce?

1. Cei care aveau de beneficiat de pe urma dispariției lui beneficiază oricum.

2. Modul în care s-au întâmplat lucrurile este suficient de traumatizant încât să bage frica în oricine ar mai vrea să vorbească.

3. Nu vom mai afla lucruri pe care poate că era iminent să le aflăm, sigur nu de la el.

Ca percepție publică cel puțin, cât timp rămân lucruri neștiute, Dan Condrea este victima unui asasinat de tip mafiot.

Primul lucru pe care trebuie să îl aflăm este conținutul complet și exact al presupuselor rapoarte SRI despre sistemul de sănătate.

Pentru că… ghinion!

Condrea a murit exact după ce președintele țării a sugerat că „trebuie întrebat la SRI” dacă rapoartele respective pot fi făcute publice sau nu. Și același președinte a spus că din experiența lui „SRI își face treaba”.

Să vedem dacă și cum și-a făcut-o!

Până acum, SRI s-a felicitat pentru diversiunile ieftine cu care s-a ținut la adăpost de opinia publică – de câte ori era vizat de vreun scandal mai răsărea vreun terorist islamic cu butelie sau altul cu petarde prin secuime.

Nu mai merge! Rătăciții ăia cu pocnitorile lor artizanale cu greu ar fi reușit să se „sinucidă” atât de eficace pe cât a făcut-o Condrea. Ar fi zăcut prin spitale cu săptămânile și ar fi murit în cele din urmă de infecții.

Ei bine, 80.000 de oameni mor în fiecare an de infecții, ca și cum un avion plin cu pasageri s-ar prăbuși zilnic.

Măcar pentru motivul ăsta, nici o virgulă din ce a scris vreodată vreo instituție a statului referitor la subiect n-ar trebui să fie secretă.

Secretoșenia absurdă și aroganța cazonă este în cazul ăsta unul dintre cele mai grave atentate la siguranța națională. Pentru că atât timp cât moartea lui Condrea este sau doar pare o parte a unei mușamalizări în curs, întreg sistemul imunitar al statului este sub zero.

Nu sunt printre cei care cred că serviciile secrete sunt ele însele sisteme mafiote. Supradimensionate – da, incompetente – clar, abuzive – prea des. Dar nici pe departe nu sunt în stare să orchestreze intern toate schemele diabolice care li se atribuieîn folclor. Ca în orice instituție de stat, există unii (puțini) care își fac treaba și îi duc în spate și pe ceilalți, alții (mulți) care stau degeaba sau fac lucruri absolut irelevante, ilizibile sau caraghioase și câțiva (puțini dar importanți) care folosesc statutul și infrastructura pentru scopuri personale, inclusiv mafiote. Abia dacă se cunosc, nu se coordonează prea bine. Luați catastrofa managerială și profesională de la TVR, unde sunt doar 4.000 de oameni, înmulțiți-o cu trei ca să ajungeți la numărul de angajați și apoi cu orice cifră credeți între unu și n – ca factor de multiplicare a incompetenței într-un sistem care clasifică responsabilitatea „on a need to know basis” (principiul conform căruia nimeni, indiferent de rang!, nu are acces la informații).

O paranteză – pentru jurnaliștii „acoperiți”, care toarnă ce aud prin redacții sau scriu chestii la ordin. Voi sunteți convinși pentru cine lucrați? Povestea încercării de racolare a lui Daniel Befu și alte informații disparate arată o schemă aproape comică: „Agentului” îi este promis că aproape nimeni nu îi va cunoaște identitatea, primește bani sau cadouri la negru în vreun gang și semnează cu pseudonim. Băi băieți (și fete) voi sunteți siguri că nu lucrați pentru KGB, de exemplu? Ce poate fi mai simplu pentru ruși să vă recruteze exact așa – au câțiva oameni aici care au lucrat cândva în sistem și cunosc procedurile și îi pun să vă angajeze. O vreme vă furnizează directive și materiale despre cum să îi ardeți pe ruși, că oricum nu îi atinge cu nimic. Le livrați informații critice fără să bănuiți nimic, iar la momentul critic vă vor pune să faceți vreo chestie care pare complet absurdă, „la ordin militar” și „din rațiuni de stat”. Țeapă maximă! Și posibil o explicație pentru delirul lui Turcescu.

Nici măcar legendarele rivalități dintre servicii nu cred că sunt reale – bine ar fi să fie, că am afla și noi mai multe lucruri. Atunci când interesele o cer, Mafia găsește canalele necesare în oricare dintre ele.

„Mafia” este un barbarism în cazul ăsta, pentru că nu există un cuvânt care să definească grupurile infracționale care au infiltrat statul la toate nivelurile. Puterea lor stă în anonimat: au reușit până acum să-și ducă răfuielile în privat, cu instrumente „legale”: anchete penale și sentințe, decizii administrative, la nevoie legi.

N-au nici măcar nume individuale de mare notorietate. Mai apar prin dosarele celor care au devalizat miliardele din fonduri europene (dar numai ca să le facă loc altora), care au cumpărat cu 10 cenți pe dolar drepturile litigioase la despăgubiri (când prețul corect era doar 5 cenți!), care au cumpărat de la stat gaz, petrol sau apă ieftină (și s-au calicit), care au făcut drumuri cu gropi (și au vrut tot ei contractul de reparații) sau care au omorât zeci de mii de oameni cu dezinfectanți botezați (și n-au avut decența să dispară elegant când li s-a dat șansa nesperată să nu fie arestați, într-o țară în care un judecător de Curte Constituțională fusese băgat la beci pentru că avea struți). În anonimitate stă

Cât timp nu s-au împușcat pe stradă (sau măcar n-a aflat nimeni) le-a mers de minune.

De data asta nu mai merge!

1. Dacă l-au ucis pe Condrea, chiar și când reflectoarele erau ațintite pe caz, înseamnă că sunt disperați să-și scape pieile și nu mai gândesc deloc pe termen lung. Scapă cine poate!
2. Dacă omul a murit accidental tocmai când Dacian Cioloș și Klaus Iohannis lucrau cu spor la „restabilirea încrederii” …ghinion!

Poate că ăsta e un nume bun pentru Mafia românească până la găsirea unuia mai acătări: GHINIONUL

La cald:
(22 mai 2016)
Accidentul fatal al lui Dan Condrea are, o singură explicație – instinctivă: asasinatul.1. Cine l-a executat pe Dan Condrea a avut grijă să fie destul de clar pentru toată lumea că n-a fost nici accident nici sinucidere, dar în același timp neconstrângător pentru lege să decidă că ar fi fost asasinat. Ei încearcă să transmită un mesaj pentru restul, care știu la fel de multe: liniște!2. Era destul de clar că Dan Condrea era un psihopat util care umplea pușculițele altora. Acum este și mai clar că este destul de jos în lanțul trofic. Foarte probabil se pregătea (sau a apucat) să vorbească.

3. SRI nu mai are nici o scuză să ascundă informările pe care pretinde că le-a făcut referitor la infecțiile intraspitalicești. Fiecare zi care trece fără elucidarea cazului presează ca o suspiciune directă asupra serviciului iar fiecare informație aflată acolo poate ajuta la rezolvarea lui. Oricum nu a existat niciodată vreo justificare pentru ca datele să fie secrete – acum există un motiv imperativ ca ele să fie desecretizate.

4. Președintele și prim-ministrul României au de dovedit în mod expres că nu sunt parte la operațiunea de mușamalizare. Până acum au lăsat exact impresia pe care o lăsa ministrul Achimaș când încerca să susțină că “doar 4%” dintre probe au probleme. Impresia respectivă s-a confirmat.

5. Mafia locală încearcă pe cât se poate să folosească arme legale și au la îndemână toată panoplia: dosare penale, decizii administrative, la nevoie legi. Derapajele violente apar doar în cazurile extreme, la disperare – Tinu, Marta, Panait, Crivăț.