Standard
Lucian Davidescu

Cine va „da pe goarnă” secretele României?

Săptămâna trecută, într-una din cele mai spectaculoase dezvăluiri ale ultimului deceniu, aflarăm cu date şi fapte un secret uşor de intuit – că tot ce se poate intercepta se interceptează.

Nu este chiar surprinzător. În lipsa transparenţei faţă de contribuabil, orice organizaţie secretă devine un mutant fără legătură cu presupusul scop pentru care a fost înfiinţată. Etapele sunt următoarele:

1. Să încalce legea folosindu-se de caracterul clandestin, apoi tocmai pentru a justifica păstrarea caracterului clandestin.

2. Să îşi inventeze atribuţii şi să crească la nesfârşit.

3. Să piardă, în cele din urmă, controlul.

Există aproximări despre cum scad şansele ca un număr din ce în ce mai mare de persoane să ţină un secret. De la un punct, şansele sunt aproape de zero. În SUA, de exemplu, 3 milioane (!) de persoane au certificate de securitate de un nivel sau altul. Inevitabil, din când în când apare câte un „whistleblower” major, ca Bradley Manning sau de data asta Edward Snowden.

Majoritatea păstrătorilor de secrete sunt fie bine-spălaţi pe creier de „educaţia” de stat încât să creadă sincer că e bine ce fac, fie pur şi simplu ticăloşi. Totuşi, din zece trebuie măcar unul să „dea cu sapa” şi pentru asta e nevoie şi de oameni inteligenţi. Iar inteligenţa vine uneori cu un efect secundar dezastruos pentru sistem: caracterul. Şi uite aşa mai aflăm şi noi câte ceva.

Iar acum apare întrebarea: În România sunt mai mulţi securişti pe cap de locuitor chiar decât în SUA. Oare n-are nici unul pic de integritate? Sau le-a fost închisă gura înainte de-a apuca să zică ceva? Sau serviciile româneşti nu fac nimic ilegal? Sau poate doar freacă duda în cel mai mare secret?

Păi jaful din banii publici ar fi un subiect de interes. Sau listele de impostori „acoperiţi” din politică şi justiţie. Sau cum e maimuţărită legea când e vorba de interceptări. Sau secretele neguroase ale istoriei recente.

România are, teoretic, nu una ci două şanse ca o parte sau toate aceste lucruri să iasă la suprafaţă.

Una este exact caracterul: puţinii care au sunt acolo ca să „servească patria” ştiu deja că au sfârşit în slujba unui cartel de tâlhari şi că singurul mod în care îşi pot face datoria este să spună adevărul.

Cealaltă este chiar ticăloşia: cei mulţi care sunt acolo să-şi „facă un rost” şi care văd că nu mai e pic de carne pe os, se vor grăbi să pună mâna pe „secrete”, ca pârghie de şantaj sau măcar ca poliţă de asigurare.

Ambele – pe lista de ameninţări la adresa siguranţei naţionale, executaaa-rea!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ion

aia care vor comunictii sigure le pot avea, sunt sigur ca anume teroristii stiu sa le foloseasca, iar restul nu conteaza e masa de manevra

Sibiu Marius

Oare cati romani lucreaza in serviciile secrete?

Dinu Boboc

Pai numai la SRI ar fi peste 10.000. Daca numaram si pe aia in retragere cred ca ne apropiem de 50.000 din toate serviciile.

Daniel

Slabe minime sa sifoneze careva, s-ar incrimina si pe ei. In plus oamenii astia nu stiu sa faca nimic altceva, deci daca ciripesc raman muritori de foame. De ce credeti voi ca pana acum n-a ciripit nici un securist de dinainte de ’89?

Gheorghe

Sa dea pe goarna cui? Toata presa e controlata.

Toma

Ciripitori au fost si exista. Dar intre RO si US e o maaare diferenta: in US inca mai exista bucati de presa libera. La noi nu. Asa ca orice ciripeala nu iese la „suprafata” pentru ca nu exista „suprafata”. O parte a presei locale e infestata de securisti, cealalt parte e condusa de ei si sporadic cate un jurnalist naiv trece pe acolo dar nu sta mult.

Asa ca nu te astepta vreodata la „dezvaluiri”. Orice ciripitor va fi rapid discreditat si prezentat ca un „paranoic pasionat de teoria conspiratiei”.

punk

Nu e nimic de dat pe goarna, lucrurile sunt ştiute: dacă au ordin politic spionează adversarii celor de la putere, şi în restul timpului freacă duda şi postează comentarii pe bloguri. Mai o furăciune cu terenuri, mai un terorist-butelie, timpul trece, leafa merge. E atât de banal şi arhicunoscut încât abia dacă ar ajunge la rubrica „fapt divers”.

Și în plus, cine să se scandalizeze ? Poporul care votează de două ori cu Băsescu că e băiat simpatic, apoi se duc isterizaţi la urne să „scape” de bampir că nu se mai poate ?

Că veni vorba de urechelniţe: s-au banat toate IP-urile de Tor şi abia mai pot posta câte ceva…

Liviu Stoian

Anticii spuneau ca vorba este ca pasarea cerului, odata scapata nu o mai prinzi, asa ca cel mai bun mod de a pastra un secret este de a nu il exprima sub nicio forma. In ce priveste secretele Romaniei lucrurile s-au linistit, tot ce era de vandut s-a vandut de la planurile zacamintelor la proiectele si inovatiile tehnice atatea cate mai erau. Au mai ramas doar secretele personale ale romanilor, cine cu cine…, cine este homosexual sau cine ce a furat. Pentru asta sunt agentii care vand dosare. Unele au fost cumparate de impricinati, altele de politicieni si foarte putine au ajuns sa dea ochii cu justita. Totul este santaj si coruptie. Nu ajungi mare politician pana nu te lasi corupt, iar cand ai ajuns trebuie sa platesti pretul. Avem o republica infractionala si ar trebui sa scriem asta in Constitutie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.