Scenariul mi se pare exagerat de pesimist. Este corect ca deocamdata deficitele SUA sunt imense, iar emiterea de moneda pare imensa insa deocamdata inflatia nu este seminificativa, principalii creditori sunt cei interni, iar guvernul american poate oricand sa sisteze sau sa limitieze prin cote sau taxe importurile. Intr-o asemenea situatie care nu este agreeata de politicieni economia americana ar exploda rapid pentru ca detine totusi cele mai performante tehnologii, iar de pierdut ar avea Europa si Asia. Asadar in opinia mea nimic important nu se va modifica intr-un orizont de timp scurt.
Incet dar sigur majoritatea occidentala va intelege ca jocul speculativ financiar trebuie sa fie oprit si ca toata emisfera nordica trebuie sa se intoarca la economia reala si in primul rand la „Made in…” Rezultatul va fi devastator pentru lumea a treia care si-a construit economia pe exporturi vest. Povestea a inceput cu ideile de liberalizare emise de Clubul de la Roma” care prin gruparile masonice au impus o politica mondiala liberala de eliminare a barierelor vamale si de alta natura. Aceasta a generat o migrare a productiei spre tarile sarace concomitent cu scaderea preturilor de productie, dar nu pe seama tehnologiilor ci a salariilor mizere platite acolo. Tarile occidentale s-au multumit sa dea in schimbul marfurilor banknote din care majoritatea a ajuns inapoi in bancile occidentale in depozite. Pentru ca muncitorii din Asia si Africa au primit putin din valoarea maarfii, banii nu au reclamat marfuri si asa se explica lipsa inflatiei si linistea de care se bucura Occidentul. Reindustrializarea Occidentului va avea doua consecinte: reducerea exporturilor din tarile asiatice si africane si scumpirea marfurilor in vest. In cele doua grupuri de tari ar putea sa apara conflicte sociale majore.
Au politicienii curajul necesar ?
Sfârşitul banilor ieftini, începutul agoniei
Am mai povestit aici postura cinică în care se găseşte economia României, a cărei singură şansă de-a supravieţui crizei este ca Fed şi BCE să tipărească bani fără număr.
Toate efectele nocive din ţările gazdă nu contează prea mult: în economiile marginale, banii “răi” se transformă ca prin magie în bani “buni”.
Ei bine, distracţia s-a cam terminat. În SUA – cel puţin – Ben Bernanke (pus deja pe făraş de Barack Obama) a anunţat că va pune frână programului de relaxare cantitativă, adică de finanţare directă a deficitului bugetar cu bani tipăriţi.
Încă nu se întrevede vreun consens despre cât a ajutat şi cât a încurcat politica “inflaţionistă”, nici dacă e cazul să mai continue. Un lucru însă devine destul de cert. Cu dobânzi aproape de zero şi un deficit bugetar imposibil de echilibrat, pentru SUA este din ce în ce mai greu să atragă bani reali. Mai ales că banii reali abia dacă mai există.
Dacă nu cumva Fed se răzgândeşte, consecinţele vor fi severe: creşte preţul banilor în toată lumea şi scade preţul a aproape orice altceva: acţiuni, mărfuri, imobiliare etc. Iar Europa va fi forţată să intre în licitaţie.
Pentru statele marginale, ca România, asta înseamnă o creştere de dobânzi asemănătoare cu cea care a trimis economia în ruină la începutul anilor ‘80. Socoteala este simplă – dacă banii sunt puţini iar SUA şi ţările “sigure” din zona Euro oferă dobânzi bune, de 3-4%, de ce să împrumuţi România la 5%? De ce s-o împrumuţi, indiferent de dobândă? De pe fundul prăpastiei fiscale, nu va mai putea returna nimic.
15 comentarii
Pai despre o anumita tara din lumea a treia discutam
„Reindustrializarea Occidentului” nu se va putea face decât prin reducerea salariilor occidentalilor şi aducerea lor la nivelul salariilor chinezeşti. Alta soluţie economica reala nu exista.
„Scenariul mi se pare exagerat de pesimist” Asta s-o crezi tu. Scenariul este foarte probabil. Asa s-a întâmplat şi în Cipru. Cine se gândea sa le fure banii deponenţilor?
„Eliminare a barierelor vamale şi de alta natura” e o treaba foarte buna, indiferent cine a impus-o, Clubul de la Roma, sau alţii. Asta înseamnă cu adevărat economie de piaţă libera. Cu toate ca majoritatea produselor se fabrica încă în China ele se proiectează în America şi asta e cel mai greu şi costa cel mai mult.
…Aducerea lor la nivelul lefurilor grecesti, hai, treaca de la mine 🙂
„Scenariul mi se pare exagerat de pesimist” Asta s-o crezi tu. Scenariul este foarte probabil. Asa s-a întâmplat şi în Cipru. Cine se gândea sa le fure banii deponenţilor?
„Reindustrializarea Occidentului” nu se va putea face decât prin reducerea salariilor occidentalilor şi aducerea lor la nivelul salariilor chinezeşti. Alta soluţie economica reala nu exista.
Eu nu cred ca Obama si-a propus ca mandatul democratilor la Casa Alba sa inceteze odata cu el, asa ca o sa existe si solutia de mijloc, in care bani ieftini vor mai exista o perioada si vor incepe totodata si implementarea unor reforme care sa contribuie la reducerea deficitului fiscal din SUA.
Corectă analiza şi mortală concluzia implicită(de final; la propriu).
Nasol e că avem gaşca asta la butoane, iar după derapajele cuccesive , FMI nexam , regionalizare nexam respectiv fonduri UE, investiţii iok, .. sistemul privat la limita subzitenţei, urmează seceta de vară …. ,toamnă grea şi iarnă Siberiană (că tot le place ăstora cravata roşie comsomolistă a …cîrpei KGB , de onoare PSD).
La romani problema se pune cind intreg deficitul bugetar anual ( noua datorie ) nu va mai fi suficient in plata dobinzilor la imprututurile in curs . Cum deja MFP a dat o schema privind cresterea cheltuielilor bugetare in anul urmator si ulterior in 2015 , sa vedem de unde vor scoate banii pentru toti si toate . 🙂
Daca e asa de serioasa situatia, si riscul e mare pe termen scurt si mediu, de ce CDS-ul Romaniei e atat de jos?
Si eu cred ca articolul e exagerat de alarmist. Inteleg motivatia autorului, astfel de titluri atrag intotdeauna cititori, dar ma suprinde numarul mic de comentarii critice.
Faptul ca CDS-urile s-au dovedit o escrocherie acum un an si jumatate – astfel ca „sus” si „jos” nu mai inseamna nimic pentru nimeni – ar putea fi un motiv. http://riscograma.ro/5070/3-lucruri-care-se-schimba-dupa-falimentul-greciei/
Alt articol „exagerat de alarmist” pe tema asta, cu titlu care sa „atraga intotdeauna cititori” l-am scris in 2009 si suna cam asa:
„[…] anul viitor (sau chiar la sfârşitul acestui an), când se va produce ruptura, România va fi în situaţia de a concedia masiv bugetari, de ordinul sutelor de mii, sau de a tăia masiv din salarii şi pensii, de ordinul zecilor de procente […]”
Ar fi prins bine si atunci niste „comentarii critice”, cu presupuneri condescendente despre motivatie si judecati mirate despre reactie, ca poate ma-nvatam minte 😛
Articolul NU este „exagerat de alarmist” ci foarte realist. Comentariile critice nu vin pentru ca nu ai cum sa critici un astfel de articol realist, chiar dacă nu-ţi convine ţie personal scenariul propovăduit de Lucian Davidescu, singurul jurnalist economic care mai are încă curajul sa spună adevărul.
Din păcate astăzi produsele liber tranzacţionate (CDS) NU au preturi care sa reflecte raportul corect intre cerere şi oferta. Vezi cazul trader-ului beat care a urcat într-o noapte preţul petrolului doar pentru ca nişte reglementari cretine i-au permis sa tranzacţioneze banii clienţilor fără acordul lor.