impozitare-munca-romania

Lucian Davidescu

Statul ia două treimi dintr-un salariu mediu: Grila iobăgiei

Să refacem calculele

Tocmai s-a terminat ziua libertăţii fiscale, acea zi din an în care se presupune că am termnat de muncit pentru stat şi am început să muncim pentru noi. O sărbătoare pe cât de sugestivă, pe atât de irelevantă.


Ziua libertăţii fiscale se calculează aplicând procentul colectării bugetare din PIB la zilele anului. În România, cele aproximativ 32 de procente au indicat, în 2011, data de 30 mai. Acest calcul are un mare păcat: este o medie care nu surprinde media.

Media este în cu totul altă parte. Să luăm un român mediu, care câştigă un salariu mediu.

Angajatorul scoate din buzunar ceva mai mult de 2700 de lei. Asta e baza de pornire – 100%

Contractul de muncă stipulează un „brut” de 2100 de lei.

Contribuabilul pleacă acasă cu 1500 de lei, net.

Deja, statul a oprit 45% din venit.

Din restul de 55%, de fiecare dată când cumpără cumpără ceva contribuabilul achită TVA. Împărţim la 1,24 şi aflăm că a rămas cu puţin peste 44% din suma iniţială. Dacă a mâncat la restaurant sau a cumpărat un alt serviciu cu TVA redus, e norocos, are şanse să fi rămas cu 46%.

Dar taxele nu se opresc aici. Dacă îşi dă 6,5% din venituri pe ţigări şi alcool (asta-i media), peste jumătate înseamnă accize. Mai rămâne cu 42,5% din suma iniţială, restul banilor sunt deja la stat.

Alţi 7,5% se duc pe combustibili, din care o treime (2,5%) sunt accize (TVA l-am scăzut deja). Rămân exact 40%.

Însă accizele incluse în combustibili sunt incluse în preţul fiecărui produs şi serviciu, astfel că factura continuă să curgă. Piaţa carburanţilor înseamnă 6% din PIB, din care mai puţin de jumătate a fost deja contabilizată, în bugetul gospodăriilor. După ce achită şi accizele pentru carburanţi incluse în preţurile curente, contribuabilul mai rămâne cu 37% din suma iniţială.

De-acum, se poate bucura, pentru că nu mai are de dat decât taxe pe proprietate şi taxe ocazionale, care nu-i consumă mai mult de 1-2% din buget.

La sfârşit, rămâne cu aproximativ 35% (950 de lei!) din suma pe care patronul a cheltuit-o cu salariul său. Restul de 65% (1750 de lei!), aproape două treimi, a ajuns la stat.

Aşa cum spuneam, libertatea fiscală este o medie care nu surprinde media. Da, unii s-au eliberat din prima zi a anului. Însă pentru contribuabilul de mai sus libertatea fiscală vine abia la toamnă.


Vezi şi [adevărata grilă de impozitare a salariilor]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *