Riscograma

Noua ordine feudală: de la baroni la faraoni

Cheia reorganizării administrative este tăierea completă a fondurilor către judeţe şi constituirea unor primării mai puternice.

Orice reorganizare teritorială e de natură să creeze vânzoleală mare printre baronii “locali”: inversări de rol, prăbuşiri spectaculoase dar şi alianţe nebănuite sau postùri noi – de faraoni regionali. Per total, puterea lor va slăbi dramatic. Însă pentru ca specia să dispară este nevoie de mai mult. Trebuie ca însăşi feuda să dispară cu totul.

Asta sunt judeţele de acum, feude – o moştenire a tradiţiilor fanariote şi comunist-securiste combinate cu moravurile birocratice şi politice contemporane. Rolul lor este să dijmuiască banii veniţi “de la centru”, în drumul lor înapoi către contribuabil, după criteriul ştiut: ai lor – nu, ai noştri – da.

Este puţin probabil să se poată găsi o formulă consensuală de reîmpărţire a ţării. Peste opoziţia baronilor se poate trece. Nu şi peste decuparea zonei locuite de maghiari, care nu va împăca niciodată majoritatea şi minoritatea. Nu peste orgoliile identităţilor locale care nu se lasă amestecate. Nu peste complexul judeţelor mici care din centru devin din nou periferie. Şi nu peste dificultăţile de natură tehnică ridicate de un Sud cvasi-rural, fără alt pol de dezvoltare decât Bucureştiul. Şi totuşi, judeţele actuale, prea mari pentru a rezolva nevoile immediate ale cetăţenilor şi prea mici pentru a deveni mase critice de dezvoltare, trebuie să dispară urgent. Nu ca entităţi juridice, asta nu contează foarte mult, ci ca dispeceri de fonduri.

Aceeaşi situaţie se întâmplă în cazul comunelor. Sunt prea mari pentru a avea coeziunea şi eficienţa unor asociaţii de proprietari, dar prea mici pentru a-şi putea susţine chiar şi propriile aparate birocratice. De furnizat servicii comunităţilor pe care le reprezintă, nici nu mai poate fi vorba. Nu e de mirare că, dependenţi de baronii locali şi centrali, primarii nu au nicio responsabilitate faţă de cetăţeni: doar îi adună să voteze “cu cine trebuie”, schimbă partidul pentru a primi în continuare bani şi cer “peşcheşul” oricui vrea să investească, pentru a-şi asigura viitorul.

Formula optimă de împărţire a României este probabil la un nivel inferior judeţelor, la comunităţi puternice – de ordinul a cel puţin câteva zeci de mii de oameni, care să-şi poată urmări îndeaproape interesele şi să aibă şi mijloacele necesare pentru asta.

Însă cel mai important este ca sistemul actual de finanţare să se schimbe definitiv. Atât propunerea PDL ca banii de la centru să se împartă prin noile judeţe mari cât şi propunerea USL, chiar mai periculoasă, ca banii de la centru să se împartă jumătate prin regiuni şi jumătate prin actualele judeţe diferă doar la detaliile legate de împărţirea politică. În schimb, au în comun aceeaşi fisură fatală: împărţirea banilor “de la centru”.

Guvernul strânge cea mai mare parte a taxelor, după care le distribuie arbitrar în teritoriu, în timp ce primarii au voie să adune doar taxele pe proprietate, plafonate la un nivel foarte redus. Evident că din acest motiv ei au întotdeauna bani puţini, însă cei care justifică prin asta dependenţa de centru sunt evident pe o pistă falsă. Independenţa va fi obţinută tocmai atunci când primarii vor avea voie să colecteze mai multe taxe, sau chiar pe toate, după care să cedeze doar o parte către nivelurile administrative superioare.

Se spune că oamenii nu ştiu să aleagă şi că vor sfârşi în funcţii aceleaşi figuri odioase, dar cu putere mai mare. Este complet fals. Atunci când există o legătură directă, nemijlocită, între votul lor şi banii lor devin subit foarte conştienţi de propriile interese. Atunci când ştiu că îl aleg pe cel căruia îi vor plăti salariul, nu pe cel care le va da pomeni.

Vă amintiţi de vânzătoarea de la carne care în anii ’80 îi trata cu dispreţ pe cei care stăteau la coadă şi cu zâmbete mieroase pe cei cărora le vindea pe sub tejghea. Nimeni n-ar fi crezut atunci că specimenul va dispărea, dar totuşi s-a întâmplat.

Evident, nimeni nu vrea asta. Pentru că ar fi adevăratul sfârşit al politrucilor, păpuşarilor, brokerilor de putere, baronilor, căpuşelor de partid sau post-securiste. Ar fi începutul democraţiei.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou