Riscograma

Lecţiile baltice pentru România. Cum s-au întors „tigrii” de la coadă, înapoi în fruntea Europei

Estonia a înotat, Lituania a plutit, Letonia a fost trasă afară

Ţările baltice au ajuns din nou “tigrii” economici ai Europei, după ce în prima parte a crizei au avut parte de cele mai dramatice prăbuşiri economice. Măsurile de austeritate luate din timp, absorbţia fondurilor europene şi flexibilitataea economiei au fost principalii factori care au ajutat la redresarea rapidă a Lituaniei, Letoniei şi Estoniei. Cele trei ţări sunt acum pe podiumul creşterii economice din Uniunea

Factorii sunt aceeaşi ca şi în cazul Poloniei, singura ţară care n-a intrat deloc în recesiune. Totuşi, Polonia avea experienţa unei creşteri fără prea multe excese. În ţările baltice, în schimb, valurile de bani ieftini au dus, exact ca în România, la umflarea bulei imobiliare şi a creditării, urmată de o ajustare violentă. De asemenea, spre deosebire de Polonia sau de România, ţările baltice au cursul valutar fix faţă de euro (de anul acesta, Estonia a şi adoptat moneda unică). Acest lucru a făcut ca şocul iniţial al crizei să fie mai puternic, dar a ajutat la păstrarea bazei de capital a economiei pe termen lung. O altă diferenţă a fost că România şi ţările baltice au recurs şi la majorări de impozite, în timp ce Polonia a ales să le taie.

Letonia, Lituania şi Estonia nu mai funcţionează ca o zonă integrată economic. Chiar dacă motivele care au provocat criza sunt similare, căile de ieşire sunt uşor diferite. Prima a fost ajutată de contextul internaţional, a doua a ieşit din criză de la sine şi doar ultima a avut soluţii active.

Letonia: exporturi

Letonia este considerată cea mai slabă şi mai vulnerabilă dintre cele trei economii. Criza a produs o cădere economică iniţială de 20 de procente iar revenirea economică este acum cea mai lentă. Exact ca şi în cazul României, singurul motor care funcţionează sunt exporturile, ceea ce face ţara vulnerabilă la o eventuală reintrare a Europei în recesiune. În schimb, consumul intern încă creşte destul de modest, inclusiv ca urmare a austerităţii mai dure decât în Lituania sau Estonia. Potrivit economiştilor, efectele pozitive ale reformelor se vor vedea în cazul Letoniei abia mai târziu.

Lituania: consum

Lituania a căzut cu 15% la îînceputul lui 2009, dar are acum a doua cea mai mare creştere din UE. Marele avantaj este însă că ţara a reuşit să revină la o creştere bazată pe consumul intern. În termeni anuali, consumul a crescut cu nu mai puţin de 23%, după ce băncile şi-au recăpătat încrederea că pot relua creditarea. Chiar şi construcţiile au raportat o creştere masivă, peste 16%, după ce poiectele abandonate în criză au fost reluate. Marea problemă a Lituaniei pare acum aceea că nu a învăţat foarte mult în urma crizei şi se îndreaptă către o situaţie la fel de vulnerabilă.

Estonia: investiţii

Estonia are cea mai solidă economie dintre cele trei ţări baltice, cu rate de creştere mai susţinute şi căderi mai puţin abrupte. După o scădere care a depăşit 14% la începutul lui 2009, ţara creşte acum cu un ritm incredibil de 8% pe an, cel mai mare din UE. Estonia a câştigat din pariul pe investiţiile în energie regenerabilă şi din atragerea capitalului străin. O mare parte din fondurile europene a fost folosită fie pentru surse verzi de energie fie pentru proiecte rezidenţiale cu consum redus sau chiar “carbon-pozitive”. De asemenea, spargerea bulei imobiliare i-a făcut pe dezvoltatori să ofere, pe lângă preţul mai mic, şi randamente garantate pentru sumele obţinute dein închiriere. Aceste lucruri au dus la creşterea numărului de investitori străini interesaţi de oportunităţi în Estonia, dar şi al numărului de turişti.

Morala?

O economie tânără poate creşte susţinut chiar şi când face greşeli sau poate creşte spectaculos dacă are un plan coerent. Singura condiţie este ca greşelile să nu fie monstruoase iar planul să aibă o minimă legătură cu realitatea.

Aceasta este concluzia care se poate desprinde din experienţa ţărilor baltice, care în urmă cu doi ani erau aveau cele mai catastrofale căderi economice din europa iar acum au monopolizat podiumul creşterilor.

Lituania, Letonia şi Estonia au căzut cu 14 până la 18%, iar de un an cresc cu ritmuri de 5 până la 8% şi în curând vor recupera pierderea provocată de criză. Spre deosebire de Polonia, care reuşise să se consolideze economic şi care nu a intrat deloc în recesiune, cele trei ţări baltice au avut probleme similare României. Băncile au creditat ignorând riscurile, preţurile în imobiliare au crescut mult peste fundamentele economice iar cheltuielile publice au fost scăpate de sub control.

Totuşi, deznodămintele sunt complet diferite. Polonia n-a intrat deloc în recesiune, ţările baltice încep să recupereze căderea, în schimb România încă staţionează pe fundul prăpastiei.

Experienţa acestei recesiuni arată că nu există o reţetă pentru redresare, ci doar conjuncturi şi decizii care împreună se pot dovedi de ajutor. Polonia şi-a permis să reducă taxele chiar de la începutul crizei în timp ce România a făcut exact opusul, cu o mărire de peste 3 puncte a CAS. Balticii au avut o abordare intermediară, cu uşoare creşteri de taxe dar şi cu o curbă de sacrificiu destul de dură pentru bugetari şi pensionari. Măsurile de austeritate au prelungit, în mod firesc, contracţia economică, însă faptul că balticii le-au luat din timp s-a dovedit până la urmă un avantaj.

Menţinerea parităţii valutare fixe faţă de euro a fost o altă decizie dificilă a balticilor. Iniţial, ea a forţat ajustarea mai severă a economiei, iar efectele pozitive au apărut abia mai târziu. Avantajul acum este că fluxurile de capital au rămas interesate de cele trei ţări iar acum băncile au recăpătat curajul de-a da credite. Letonia chiar a ajuns să testeze extrema opusă, a unei creşteri bazată excesiv pe împrumuturi, consum şi construcţii, la fel ca înainte de criză.

Există şi factori necontrolabili care au ajutat ţările baltice. Revenirea economică pentrecută la nivelul UE în 2010 a dus la creşterea exporturilor, fenomen care s-a întâmplat de altfel şi în România. Un nivel susţinut al exporturilor este absolut necesar pentru a susţine nevoile de capital ale ţărilor emergente, însă nu este suficient. Pentru Letonia, de exemplu, ţară rămasă în urma plutonului la competitivitate economică şi sănătate fiscală, creşterea bazată exclusiv pe exporturi reprezintă o adevărată vulnerabilitate. Dacă Europa reintră în recesiune, ţara va fi din nou lovită cel mai dur.

Cea mai importantă lecţie vine însă din partea măsurilor active de stimulare a economiei. Estonia, vedeta grupului şi ţară care de anul acesta a reuşit să treacă la euro, a folosit criza pentru a intra în topul mondial al disciplinei fiscale. De asemenea, estonienii s-u descurcat admirabil la absorbţia fondurilor europene şi nu s-au mulţumit cu atât. Au folosit banii în mod concertat pentru dezvoltarea energiei verzi şi a locuinţelor ecologice, lucru care a atras şi mai mulţi bani, din partea investitorilor privaţi.

În acest timp, România este îngrijorată că prea multe parcuri eoliene cer autorizaţie în loc să caute soluţii pentru a le prelua în sistem. Pentru România, soluţia ca europa să o tragă afară din criză nu mai este valabilă, iar varianta că în timp lucrurile se vor rezolva de la sine devine din ce în ce mai improbabilă. Singura cale rămasă este şi cea mai grea: modelul estonian, cu maximum de muncă şi minimum de erori neforţate.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou